Cassation annulled for failure to frame arguments within statutory illegality grounds in dispute over railway unloading liability

Şedinţa publică din data de 7 martie 2019

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă la 31 iulie 2015, reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE CFR S.A., în contradictoriu cu pârâta SNTFM CFR MARFA S.A. Bucureşti - Sucursala Banat Oltenia a solicitat instanţei obligarea pârâtei la plata sumei de 603.704,76 RON, reprezentând contravaloarea facturilor emise, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta SNTFM CFR MARFA S.A. Bucureşti - Sucursala Banat Oltenia a formulat cerere de chemare în garanţie a S.C. COMPLEX ENERGETIC OLTENIA S.A., solicitând instanţei obligarea chematului în garanţie la plata sumei solicitate de către reclamantă prin cererea introductivă.

Prin sentinţa nr. 1533 din 28 noiembrie 2017, Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă a admis acţiunea şi a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 603.784,76 RON, reprezentând contravaloarea facturilor emise ca urmare a accidentului feroviar din 8 mai 2014.

A respins cererea de chemare în garanţie şi a fost obligată pârâta către reclamantă la plata sumei de 14.943 RON cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de pârâta SNTFM CFR MARFĂ S.A. împotriva sentinţei nr. 1533 din 28 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015 a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 547/2018 din 24 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Pârâta SNTFM CFR MARFĂ S.A. Bucureşti - Sucursala Banat-Oltenia a declarat recurs împotriva deciziei nr. 547/2018 din 24 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Fără a-şi încadra criticile în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., recurenta solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de Compania Naţională de Căi Ferate S.A.. În subsidiar, solicită admiterea cererii de chemare în garanţie a S.C. Complex Energetic Oltenia formulată de societatea pârâtă şi obligarea acesteia la plata sumei solicitate de către Compania Naţională de Căi Ferate S.A. prin cererea de chemare în judecată.

Recurenta critică decizia atacată, susţinând, în esenţă, că argumentele care au dus la formarea convingerii instanţei de apel se întemeiază exclusiv pe raportul de investigare întocmit de AFER, fără ca instanţa să ţină cont de alte înscrisuri depuse de societatea recurentă în apărare şi în justificarea cererii de chemare în garanţie formulată în cauză.

Astfel, art. 52 pct. 6 din Regulamentul de Transport pe Căile Ferate din România, arată recurenta, prevede că obligaţia de descărcare revine destinatarului mărfii, în speţa de faţă Complexul Energetic Oltenia, iar nu operatorului feroviar de Transport (CFR Marfă).

Arată că între SNTFM CFR MARFA S.A. şi Complexul Energetic OLTENIA s-a încheiat contractul de servicii nr. x din 27 februarie 20I4, având ca obiect prestarea de către SNTFM CFR MARFA S.A. de servicii de transport feroviar de cărbune, iar conform prevederilor contractuale recurenta nu avea obligaţia de descărcare a vagoanelor, această obligaţie revenind în mod exclusiv destinatarului mărfii transportate, respectiv Complexul Energetic OLTENIA.

Între SNTFM CFR MARFA S.A. şi Complexul Energetic Oltenia nu exista niciun acord privind descărcarea vagoanelor de către recurentă, şi, în consecinţă, nu poate fi angajată răspunderea SNTFM CFR MARFA S.A..

Descărcarea vagoanelor, menţionează recurenta, se face în incinta CE Oltenia, unde salariaţii CFR MARFA nu au acces, iar predarea-primirea se face în staţia CF Cernele, staţie electrificată.

Urmare a verificărilor efectuate cu ocazia predării/primirii, cu ocazia reviziei tehnice la compunere şi a probei de frână efectuate personalul aparţinând CFR Marfă nu s-au constatat indicii care să ducă la o descărcare incompletă.

Locul unde se face descărcarea este în incinta CE Oltenia, aceasta avea obligaţii de descărcare şi verificare a stării de curăţenie a vagoanelor prevăzute în actele normative interne depuse la dosar, documente de care instanţa de apel nu a ţinut cont, bazându-se doar pe afirmaţia făcută de Autoritatea Feroviara în Raportul de Investigare.

În ceea ce priveşte raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză, concluzia privind cauza accidentului feroviar nu are o motivare bazată pe cercetarea faptelor şi a documentelor depuse la dosar. Un raport de expertiză, susţine recurenta, trebuie să ajungă la un rezultat pe baza unui raţionament argumentat şi susţinut de o expertiza tehnică (sau contabilă, după caz) nu a unui punct de vedere personal.

Mai mult, arată recurenta, expertul îşi argumentează întregul raport de expertiză pe concluziile Raportului de investigare întocmit de AFER, astfel încât, recurenta consideră că raportul de expertiză tehnică întocmit de către expert A. este incomplet şi nu stabileşte just obiectivele cerute de expertiză.

Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat.

SC Complex Energetic Oltenia a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

SNTFM CFR MARFĂ S.A. Bucureşti - Sucursala Banat-Oltenia a formulat răspunsuri la întâmpinări.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 7 noiembrie 2018, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 15 noiembrie 2018, părţile nedepunând punct de vedere.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Aşa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerinţă care consacră legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care şi sub imperiul vechii legi de procedură sancţiunea nulităţii exista şi era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Astfel, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţa nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Din analiza memoriului de recurs, se constată că pârâta recurenta-pârâtă SNTFM CFR MARFĂ S.A. Bucureşti nu a indicat motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, iar susţinerile din cuprinsul cererii de recurs nu fac posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, la modalitatea în care au fost administrate şi analizate probele, precum şi succinta relatare a situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Este de amintit că instanţa de apel ca instanţă devolutivă are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor dispuse.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, indiferent de gradul de nemulţumire al recurentei cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Din expunerea argumentelor evocate de recurentă rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie chestiuni de fond care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Se observă că recurenta a relatat opinii referitoare la dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanţa de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată în raport de stabilirea situaţiei de fapt reţinută în cauză.

În speţă, recurenta tinde, în realitate, la o restabilire a situaţiei de fapt, repunând în discuţie probele şi solicitând instanţei de recurs să reconsidere concludenţa lor (ex: raportul de expertiză tehnică întocmit de expert A. etc.), ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

În speţă, recurenta-reclamantă, nu formulează critici de nelegalitate, care să poată fi examinate din perspectiva vreunui caz de casare prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar şi care să poată constitui obiect de analiză în recurs.

În acest context, se constată că recurenta nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluţia pronunţată de curtea de apel.

Simpla nemulţumire a părţii faţă de soluţia pronunţată, fără a se dezvolta şi arăta, în concret, în ce constau greşelile săvârşite de instanţă şi legea încălcată, pentru a se putea, astfel, verifica încadrarea acestora în cazurile limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nu este suficientă pentru a justifica admiterea recursului, lipsa acestora fiind sancţionată de textul de lege invocat cu nulitatea cererii.

Astfel, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel.

În alţi termeni, faţă de considerentele precedente se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

În consecinţă, se constată că recurenta-pârâtă nu a indicat în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi ce dispoziţii legale au fost încălcate de către instanţa de apel prin respingerea apelului pârâtei.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea nulităţii cererii de recurs în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă SNTFM CFR MARFĂ S.A. Bucureşti - Sucursala Banat Oltenia împotriva deciziei nr. 547/2018 din 24 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2019.