Jurisdictional competence for civil liability arising from violation of insolvency asset disposal obligations

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la 21 februarie 2018, sub 3363/233/2018, reclamanta CNCF "CFR" S.A., în contradictoriu cu pârâtul A. a solicitat instanţei obligarea acestuia la plata sumei de 115.238,80 RON reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a nerespectării de către pârât a obligaţiei prevăzute de art. 45 din Legea nr. 85/2006, precum şi a cheltuielilor de judecată ocazionate.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 85/2006.

Prin Sentinţa civilă nr. 5255/2018 din 4 octombrie 2018, Judecătoria Galaţi a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Galaţi, invocată de pârâtul A. şi a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei, în favoarea Tribunalului Specializat Mureş.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că cerere de chemare în judecată, formulată de reclamanta CNCF "CFR" S.A. este întemeiată pe Legea nr. 85/2014 (dispoziţii aplicabile prin raportare la data deschiderii procedurii generale a insolvenţei), având ca obiect obligarea pârâtului la plata a sumei de 115.238,80 RON, cu titlu de prejudiciu suferit ca urmare a nerespectării de către acesta a obligaţiei prevăzute de art. 83 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.

Totodată, conform art. 41 alin. (1) din aceeaşi lege, toate procedurile prevăzute de capitolul referitor la dispoziţiile comune privind procedura insolvenţei (printre care şi dispoziţia referitoare la art. 83 alin. (4), sunt de competenţa tribunalului, respectiv secţiei speciale de insolvenţă, dacă aceasta există.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Mureş la 13 noiembrie 2018 sub acelaşi Dosar nr. x/2018.

Prin Sentinţa nr. 101 din 21 decembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prezenta cerere de chemare în judecată nu se încadrează la enumerarea expresă şi limitativă prevăzută de art. dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Specializat Mureş şi Judecătoria Galaţi s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 25 ianuarie 2019, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte, constată că cererea ce formează obiectul prezentului dosar constă în obligarea pârâtului A. la plata sumei de 115.238,80 RON reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a unei pretinse fapte ilicite reprezentate de nerespectarea obligaţiei prevăzute de art. 45 din Legea nr. 85/2006, fiind astfel întemeiată pe răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.

Aşadar, împrejurarea că pretinsa faptă delictuală este reprezentată de nesocotirea dispoziţiilor art. 45 din Legea nr. 85/2006 nu schimbă cauza juridică a cererii, acesta rămânând una de drept comun întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, iar nu o cerere specială ce intră în sfera de competenţă a judecătorului sindic.

Astfel, această concluzie se desprinde şi din interpretarea dispoziţiilor art. 45 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, unde se prevede că, prejudiciile suferite de terţii de bună-credinţă, ca urmare a nerespectării obligaţiilor debitorului prevăzute la alin. (1) - (21), vor fi reparate în mod exclusiv de persoanele care au încheiat actele ca reprezentanţi legali ai debitorului, fără a fi atinsă averea debitorului.

Prin urmare, faţă de împrejurarea că prezenta cerere de chemare în judecată nu se încadrează în prevederile expres şi limitativ prevăzute de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, Înalta Curte urmează să decline competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea, Judecătoriei Galaţi.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2019.

GGC - NN