Jurisdictional conflict resolved: Bacău court seized, telecom demolition suit proceeds there.

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 5140 din 18 septembrie 2018, pronunţată de Judecătoria Bacău, secţia civilă, în Dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu; a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Instanţa a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 107 din C. proc. civ. şi nu prevederile art. 109 din acelaşi cod, întrucât, din certificatul constatator emis de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului aflat la dosarul cauzei, nu rezultă că pârâta ar avea un punct de lucru, respectiv un sediul secundar, în municipiul Bacău, ci în Miercurea-Ciuc, respectiv sectorul 3 şi sectorul 1 Bucureşti.

Prin Sentinţa civilă nr. 6811/2018 din 30 octombrie 2018, Judecătoria Sectorul 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale absolute a instanţei, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău. S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 din C. proc. civ., potrivit căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie teritorială domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Cu toate acestea, fiind vorba de o pricină referitoare la bunuri, normele de competenţă teritoriale sunt norme juridice de ordine privată, de la care părţile pot deroga.

Astfel, există unele situaţii în care, pe lângă instanţa de la domiciliul sau, după caz, sediul pârâtului, mai sunt competente şi alte instanţe (competenţă teritorială alternativă), cum ar fi situaţia prevăzută de art. 109 din C. proc. civ., potrivit căruia:

"Cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanţa locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite de acesta.

Or, contrar celor reţinute de Judecătoria Bacău, pârâta A. S.A. are punct de lucru în municipiul Bacău, aşa cum rezultă din extrasul O.N.R.C., aspect reţinut chiar prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, care a fost încheiat la sediul punctului de lucru din Bacău.

De asemenea, instanţa are în vedere şi faptul că, în toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente aparţine reclamantului (art. 116 din C. proc. civ.).

Astfel, având în vedere că reclamantul a înţeles să sesizeze Judecătoria Bacău, instanţa nu mai avea posibilitatea de a declina competenţa de soluţionare a cererii.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Bacău, secţia Civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanţa reţine că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă acţiunea prin care reclamantul Primarul Municipiului Bacău a chemat în judecată pârâta S.C. A. S.A., solicitând instanţei obligarea pârâtei la desfiinţarea/demolarea lucrărilor de construcţie: reţele şi echipamente de comunicaţii electronice montate pe casa scării şi terasa de est a blocului nr. 1 situat pe str. x, Bacău, jud. Bacău, sau, în cazul în care pârâta nu execută această obligaţie, să se dispună autorizarea reclamantului să desfiinţeze/demoleze lucrările de construcţii, pe cheltuiala pârâtei.

Regula generală de drept comun, în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 din noul C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Conform art. 109 din acelaşi cod, "Cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanţa locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite de acesta."

Pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opţiune susţinută de art. 116 din noul C. proc. civ.

Cum cererea de chemare în judecată a fost introdusă pe rolul Judecătoriei Bacău, în a cărei circumscripţie teritorială pârâta are un sediul secundar, aşa cum reiese din informaţiile emise de O.N.R.C. sub nr. x din 08.10.2018, instanţa nu mai putea invoca necompetenţa teritorială, fiind legal învestită cu soluţionarea cauzei.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Bacău, secţia Civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Primarul Municipiului Bacău - B., în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A., în favoarea Judecătoriei Bacău, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 ianuarie 2019.

GGC - NN