Competence conflict over employer's claim for reimbursement of excess social security health contributions: distinction between fiscal litigation and social insurance jurisdiction for allowance payment disputes.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la 19 aprilie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. S.A., prin administrator judiciar B. SPRL, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti a solicitat obligarea acesteia la plata către A. S.A. a sumei de 1.034.099 RON (subsecvent reduse la suma de 380.288 RON) reprezentând diferenţa dintre suma indemnizaţiilor cuvenite şi contribuţia de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate datorate de angajatorul A. S.A., aferenta perioadei iunie - iulie 2015, mai - septembrie - decembrie 2016 şi aprilie - decembrie 2017, precum şi obligarea acesteia la plata către A. S.A., a dobânzii aferente debitului principal solicitat, de la data scadenţei şi până la data plăţii efective, în conformitate cu prevederile art. 182 raportat la art. 174 din C. proc. fisc.

În drept, au fost invocate dispoziţiile O.U.G. nr. 158/2005, Ordinul nr. 60/2006 emis de Ministerul Sănătăţii pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 158/2005, art. 182 alin. (1) cu raportare la art. 174 alin. (5) din Codul de procedură fiscală şi art. 10 din Legea nr. 554/2014.

Prin Sentinţa civilă nr. 4026 din 10 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea secţiei a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, care este reprezentat de restituirea sumelor reprezentând diferenţa dintre suma indemnizaţiilor cuvenite şi contribuţia de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate datorate de angajator.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale la 19 noiembrie 2018 sub acelaşi Dosar nr. x/2018.

La termenul de judecată din 14 martie 2018, reclamanta şi-a diminuat pretenţiile la suma de 124.551 RON aferentă lunilor septembrie şi noiembrie 2017.

La acelaşi termen, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale şi funcţionale a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Prin Sentinţa civilă nr. 9597 din 19 decembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi funcţionale a instanţei şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că litigiile jurisdicţiei asigurărilor sociale, conform art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005 sunt cele născute din raportul juridic ce se stabileşte între angajator şi salariatul asigurat şi privesc calculul şi plata acestor drepturi sociale, însă prezentul litigiu nu priveşte nici modul de calcul şi nici plata indemnizaţiilor prevăzute de O.U.G. nr. 158/2005.

În acest context, s-a apreciat că speţa de faţă are ca obiect restituirea sumelor plătite de reclamanta angajator la fondul de asigurări de sănătate şi care depăşesc valoarea cotei de contribuţie datorate conform legii.

Aşadar, obiectul acestui litigiu, care priveşte contribuţii ce se recuperează, iar nu indemnizaţii ce se calculează şi se plătesc angajaţilor, nu intră în sfera materiilor date în competenţa jurisdicţiei asigurărilor sociale şi, ca urmare, nu este supus reglementării speciale prevăzute de art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005.

Drept urmare, acţiunea reclamantei priveşte un raport juridic de drept fiscal, având în vedere că, contribuţiile sociale obligatorii care constituie venituri la bugetul Casei de asigurări de sănătate sunt prevăzute de Codul fiscal.

Totodată, art. 2 din C. fisc. include la alin. (2) lit. b) contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

În consecinţă, s-a constatat că litigiul de faţă intră în sfera contenciosului administrativ fiscal, fiind de competenţa instanţei specializate în această materie, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004, având în vedere natura cauzei şi cuantumul pretenţiilor, sens în care s-a apreciat că în cauză competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 15 februarie 2019, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte, constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, care prevăd că:

"litigiile care au ca obiect modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă se soluţionează de către instanţele judecătoreşti competente, potrivit jurisdicţiei asigurărilor sociale".

Aşadar, obiectul cererii de chemare în judecată, întemeiat pe dispoziţiile O.U.G. nr. 158/2005, este reprezentat de restituirea sumelor reprezentând diferenţa dintre suma indemnizaţiilor cuvenite şi contribuţia de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate datorate de angajator, ceea ce reprezintă un litigiu privind "plata îndemnizaţiilor", astfel cum prevede O.U.G. nr. 158/2005, iar competenţa de soluţionare este stabilită în mod expres de acest act normativ, şi anume jurisdicţia asigurărilor sociale".

Totodată se reţin şi dispoziţiile art. 96 pct. 1 C. proc. civ., conform cărora, curţile de apel judecă în primă instanţă numai în materia contenciosului administrativ, precum şi prevederile art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cu care, necompetenţa este de ordine publică "în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad".

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2019.

GGC - NN