Negative conflict of jurisdiction in labor salary dispute: Territorial competence determined by plaintiff's domicile under Art. 269(2) Labor Code
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court (ICCJ) resolved a negative conflict of jurisdiction by definitively assigning the case to the Ilfov County Court (Civil Section), overriding the Prahova County Court’s prior declination. The dispute concerned a labor conflict where numerous plaintiffs, employees of a central emergency hospital, sought mandatory payment of 25% salary increases and inflation adjustments against the Ministry of Internal Affairs and subsequently the employing medical centers. The core issue was territorial competence under labor law, where the Prahova Court initially claimed jurisdiction because the plaintiffs had filed the suit there, while the Ilfov Court declined jurisdiction citing that the plaintiffs did not reside in its territory. However, the ICCJ determined that Article 269(2) of the Labor Code grants exclusive competence to the court where the plaintiff has their domicile or residence. Since the plaintiffs were proven to reside in the Ilfov county and no evidence was presented of a current domicile in Prahova, the ICCJ applied the statutory rule to assign the case to the Ilfov Court, noting that the plaintiff’s choice of jurisdiction is a right that cannot be overridden by an opposing party’s location or the initial filing venue if it does not align with the domicile rule.
Legislator headnote
AI generatedart. 116 C. proc. civ, art. 133 pct. 2 C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Negative conflict of jurisdiction in labor salary dispute: Territorial competence determined by plaintiff's domicile under Art. 269(2) Labor Code: Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut dispoziţiile art. 269 alin. (2) C. Muncii şi art. 210 din Legea 62/2011 a dialogului social, în conformitate cu care competenţa în materia soluţionării conflictelor de muncă revine tribunalului în a cărui rază reclamantul îşi are domiciliul sau locul de muncă şi care instituie o competenţă teritorială derogatorie de la dreptul comun în materia litigiilor de muncă, dispoziţiile derogatorii fiind însă instituite în favoarea reclamantului, care este singurul îndreptăţit să aleagă, potrivit art. 116 C. proc. civ., între instanţele deopotrivă competente, iar în speţa de faţă, reclamanţii s-au adresat Tribunalului Prahova cu o acţiune privind drepturi salariale.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia civilă, sub Dosar nr. x/2016, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB. şi CCC., DDD. EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG., HHHHH., IIIII., JJJJJ., KKKKK., LLLLL., MMMMM., NNNNN., OOOOO., PPPPP., QQQQQ., RRRRR., SSSSS., TTTTT., UUUUU., VVVVV., WWWWW., XXXXX., YYYYY., ZZZZZ., AAAAAA., BBBBBB., CCCCCC., DDDDDD., EEEEEE., FFFFFF., GGGGGG., HHHHHH., IIIIII., JJJJJJ., KKKKKK., LLLLLL., MMMMMM., NNNNNN., OOOOOO., PPPPPP., QQQQQQ., RRRRRR., SSSSSS., TTTTTT., UUUUUU., VVVVVV., WWWWWW., XXXXXX., YYYYYY., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, au solicitat instanţei obligarea pârâtului la plata drepturilor de natură salarială, respectiv acordarea începând cu data de 1 decembrie 2015 a majorării salariului cu 25% la nivelul acordat pentru luna septembrie 2015 şi în continuare pentru viitor, actualizat cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, în temeiul Deciziei nr. 13 din 13 iunie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform căreia MAI, în calitatea sa de ordonator principal de credite, nu are calitate procesuală pasivă în litigiile dintre angajaţi şi instituţiile/unităţile cu personalitate juridică aflate în subordinea sa având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială.
La data de 12 mai 2017, reclamanţii au depus o cerere de modificare a acţiunii, în sensul introducerii în cauză în calitate de pârâţi a centrelor medicale judeţene unde reclamanţii îşi desfăşoară activitatea, ţinându-se seama de decizia dată în interesul legii, în temeiul căreia, pârâtul iniţial chemat în judecată nu are calitate procesuală pasivă în litigiile de muncă având ca obiect acordarea de drepturi salariale.
Prin încheierea din 12 mai 2017, instanţa a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâte, a centrelor medicale judeţene unde reclamanţii îşi desfăşoară activitatea, iar prin încheierea de şedinţă din 4 iulie 2017 a dispus disjungerea cauzei cu privire la reclamanţii care nu au domiciliul sau reşedinţa în raza teritorială a judeţului Prahova.
Ca urmare a disjungerii cauzei, s-a format Dosarul nr. x/2017 din 4 iulie 2017, vizându-i pe reclamanţii Y., Z., AA., BB., CC., DD. şi pe pârâtul Spitalul de Urgenţă Profesor Doctor D. Gerota, iar în şedinţa publică din 4 iulie 2017, instanţa a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Prahova, secţia I civilă.
Prin Sentinţa civilă nr. 2989/04.07.2017 Tribunalul Prahova, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din C. muncii, potrivit cărora, cererile privind conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori sediul, după caz, iar din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că reclamanţii au domiciliul în judeţul Ilfov.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov la 8 septembrie 2017 sub acelaşi Dosar nr. x/2017.
La primul termen de judecată, din 22 iunie 2018, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Ilfov, iar prin Sentinţa civilă nr. 1946/2018 a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei şi a fost declinată cauza privind pe reclamanţii Y., Z., AA., BB., CC. şi DD. în contradictoriu cu pârâtul Spitalul de Urgenţă "Prof. dr. D. Gerota" Bucureşti, spre competentă soluţionare în favoarea Tribunalului Prahova.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut dispoziţiile art. 269 alin. (2) C. Muncii şi art. 210 din Legea 62/2011 a dialogului social, în conformitate cu care competenţa în materia soluţionării conflictelor de muncă revine tribunalului în a cărui rază reclamantul îşi are domiciliul sau locul de muncă şi care instituie o competenţă teritorială derogatorie de la dreptul comun în materia litigiilor de muncă, dispoziţiile derogatorii fiind însă instituite în favoarea reclamantului, care este singurul îndreptăţit să aleagă, potrivit art. 116 C. proc. civ., între instanţele deopotrivă competente, iar în speţa de faţă, reclamanţii s-au adresat Tribunalului Prahova cu o acţiune privind drepturi salariale.
Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Ilfov, secţia civilă şi Tribunalul Prahova, secţia I civilă, s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 22 ianuarie 2019, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, secţia civilă, pentru următoarele considerente:
Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că potrivit acesteia, reclamanţii Y., Z., AA., BB., CC. şi DD. îşi desfăşoară activitatea în cadrul Spitalului de Urgenţă " Prof. dr. D. Gerota" Bucureşti, având domiciliul în judeţul Ilfov.
Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din C. muncii, cererile privind conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori sediul, după caz.
Din analiza probelor administrate în cauză, Înalta Curte constată că reclamanţii Y., Z., AA., BB., CC. şi DD. au domiciliul în judeţul Ilfov şi având în vedere că în cauză nu s-a făcut dovada că în prezent reclamanţii ar avea un alt domiciliu sau o altă reşedinţă pe raza judeţului Prahova, se impune declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, potrivit dispoziţiilor legale aplicabile.
Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2019.
GGC - NN