Jurisdiction for cassation appeals against tribunal decisions in claims up to 200,000 RON following constitutional review

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 1 iulie 2016 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, sub număr de dosar x/2016, reclamanta SC A. SA a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1816,45 RON, reprezentând contravaloare despăgubire, la plata sumei de 578,53 RON, reprezentând dobânda legala calculata de la data de 09.08.2013 şi până la data de 30.06.2016, la plata dobânzii legale calculate în continuare până la plata integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 2203 din 28 martie 2017 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1816,45 RON cu titlu de despăgubiri, la care se va adăuga dobânda legală penalizatoare calculată asupra sumei de 1816,45 RON de la data de 09.08.2013 până la achitarea integrală a debitului, precum şi suma de 1897,64 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (720 RON onorariu avocat, 177,64 RON taxă judiciară de timbru, 1000 RON onorariu expert).

Împotriva acestei sentinţe, pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA - Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Iaşi a declarat apel.

Prin Decizia civilă nr. 3122/2018 din 14 iunie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost admisă excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant şi a fost anulat apelul formulat de pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA - Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Iaşi pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA - Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Iaşi a declarat recurs împotriva Deciziei civile nr. 3122/2018 din 14 iunie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

La termenul din 5 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea recursului.

Prin Decizia nr. 426 R din 5 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, cu majoritate, a admis excepţia necompetenţei sale materiale de soluţionare a recursului şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA - Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Iaşi împotriva Deciziei civile nr. 3122/2018 din 14 iunie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu reclamanta SC B. SA, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; opinia separată a doamnei judecător C. fiind în sensul respingerii excepţiei necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti.

Recursul a fost înregistrat la 23 noiembrie 2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.: "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.

Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni spre soluţionare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Prin Decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

Aşa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunţată în recursul în interesul legii anterior evocată, ţinând cont şi de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia: "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum şi de faptul că în cauza supusă judecăţii decizia recurată este pronunţată de Tribunalul Bucureşti, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Bucureşti, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ.: "nu se poate crea conflict de competenţă cu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Hotărârea de declinare a competenţei sau de stabilire a competenţei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA - Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Iaşi împotriva Deciziei civile nr. 3122/2018 din 14 iunie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2019.

GGC - GV