Negative competence conflict: Specific jurisdiction for execution appeals overrides general aggregation rule for connected claims

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamţ la data de 16.04.2018 sub nr. x/2018, contestatoarea Compania Judeţeană D. S.A. Neamţ, a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu intimata A., prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea încheierii din data de 28.03.2018, emisă în Dosarul nr. x/2018 al Biroului Judecătoresc B., prin care s-au stabilit cheltuieli de executare silită; anularea Încheierii de încuviinţare executare silită nr. x/2018 pronunţată de Judecătoria Piatra-Neamţ în Dosarul nr. x/2018; anularea tuturor actelor de executare efectuate în Dosarul nr. x/2018, aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc B.; întoarcerea executării silite şi obligarea salariatului A. la plata sumei de 16.767,4 RON; anularea raportului de expertiză efectuat de C. Contestatoarea a depus precizări, prin care a arătat că înţelege să formuleze şi contestaţie cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, respectiv a hotărârii Curţii de Apel.

Având în vedere aceste precizări, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale.

În analiza excepţiei, instanţa a reţinut că prezenta acţiune aşa cum a fost precizată, este una complexă, având două capete principale de cerere, respectiv contestaţie la titlu, contestaţie la executare şi un capăt de cerere accesoriu, respectiv întoarcere executare.

Instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 724 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii de întoarcere a executării revine instanţei judecătoreşti care a desfiinţat titlul executoriu sau însăşi executarea silită, deci instanţei de executare.

Executarea silită declanşată la cererea intimatei a fost fundamentată pe dispoziţiile unei sentinţe a Tribunalului Neamţ şi a unei decizii a Curţii de Apel Bacău. În privinţa acesteia din urmă contestatoarea a arătat că înţelege a formula contestaţie cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu. De altfel rezultă în mod neechivoc natura acestei cereri şi din acţiunea introductivă, în condiţiile în care critica actelor de executare este justificată pe greşita stabilire a creanţei de către executorul judecătoresc. În raport de dispozitivul deciziei din calea de atac, contestatoarea a susţinut chiar lipsa unei creanţe susceptibile de executare silită. Or, toate acestea sunt critici specifice unei contestaţii la titlu, de competenţa instanţei care a pronunţat hotărârea.

În acest context, instanţa a considerat că devin incidente în cauză dispoziţiile art. 99 C. proc. civ., potrivit cărora "(1) Când reclamantul a sesizat instanţa cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competenţa se stabileşte în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenţii în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competenţa altei instanţe, instanţa sesizată va dispune disjungerea şi îşi va declina în mod corespunzător competenţa. (2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt", precum şi cele ale art. 123 alin. 1 C. proc. civ., potrivit cărora "(1) Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120".

Având în vedere ipotezele diferite urmărite de dispoziţiile legale mai sus enunţate, raportat la motivele expuse în susţinerea acţiunii, instanţa a apreciat că în prezenta cauză sunt incidente dispoziţiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., întrucât fără nici o îndoială capetele principale de cerere, se află într-o strânsă legătură, cu atât mai mult cu cât motivele invocate în susţinerea solicitării de anulare a actelor de executare vizează în mod exclusiv interpretarea dispoziţiilor cuprinse în titlurile executorii în baza cărora a fost demarată executarea silită. Astfel, instanţa a apreciat că în această ipoteză se instituie un caz de prorogare legală de competenţă, în temeiul conexităţii dintre pretenţiile formulate pe cale principală, prin intermediul aceleiaşi cereri de chemare în judecată. Ca atare, în prezenta cauză, având în vedere precizările contestatoarei, instanţa a reţinut că titlul executoriu a cărui lămurire se cere a fost pronunţat de Curtea de Apel Bacău, fiind vorba despre Decizia civilă nr. 957/06.12.2017 pronunţată în Dosarul nr. x/2016.

Pentru toate aceste considerente, raportat la capătul principal de cerere având ca obiect contestaţie la titlu, dând eficienţă prevederilor art. 99 alin. (2) C. proc. civ. şi ale art. 123 alin. (1) din acelaşi act normativ, reţinând dispoziţiile art. 714 alin. (3) precum şi ale art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., conform cărora necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad, în baza art. 132 C. proc. civ., instanţa a admis excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Piatra-Neamţ, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, acestei instanţe revenindu-i şi competenţa de soluţionare a cererilor având natura unei contestaţii propriu-zise.

La Curtea de Apel Bacău cauza a fost înregistrată la 03.12.2018.

La primul termen de judecată instanţa a invocat din oficiu şi a pus în discuţia părţilor disjungerea capătului de cerere având ca obiect lămurirea titlului executoriu de celelalte 2 capete de cerere având ca obiect contestarea executării silite, respectiv întoarcerea executării silite şi declinarea acestora din urmă în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ.

Curtea, având în vedere dispoziţiile art. 714 alin. (3) C. proc. civ., a constatat că este competentă să soluţioneze doar capătul de cerere având ca obiect lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, reprezentat de Decizia civilă nr. 957/06.12.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2016.

În cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., aşa cum a reţinut Judecătoria Piatra-Neamţ, chiar dacă între lămurirea titlului executoriu, contestaţia la executare şi întoarcerea executării silite există o strânsă legătură, deoarece din coroborarea art. 714 alin. (1) C. proc. civ. cu art. 714 alin. (3) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., rezultă, în opinia Curţii, că într-o astfel de situaţie suntem în faţa unei excepţii de la regula prevăzută de art. 99 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că lămurirea titlului executoriu se soluţionează de o altă instanţă decât instanţa de executare, şi anume instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. Contestaţia la executare şi întoarcerea executării silite se soluţionează întotdeauna de instanţa de executare. Or, în cauza de faţă, instanţa de executare este Judecătoria Piatra-Neamţ, nu Curtea de Apel Bacău.

Cu privire la contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, s-a reţinut că ab initio, lămurirea unui titlu presupune un dispozitiv ambiguu, care nu poate fi pus în executare. Însă, în speţă, dispozitivul este clar, precis, fără loc de interpretări. Faptul că are un obiect determinabil, iar nu determinat, este lipsit de relevanţă, din perspectiva art. 628 alin. (2) C. proc. civ., instanţa precizând în mod expres dispoziţiile legale şi criteriile în baza cărora urmează a se face plata.

Pentru aceste considerente, prin Decizia nr. 73/2019 din 23 ianuarie 2019, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a disjuns cererea de lămurire titlu executoriu de celelalte 2 capete de cerere, a declinat competenţa de soluţionare a acestora din urmă în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit în cauză şi a respins ca nefondată cererea având ca obiect lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamţ, Compania Judeţeană D. S.A. Neamţ a formulat contestaţie la executare. Ulterior contestatoarea a depus precizări, prin care a arătat că înţelege să formuleze şi contestaţie cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, respectiv a hotărârii Curţii de Apel.

Urmare acestei precizări, Judecătoria Piatra-Neamţ şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău fiind invocate dispoziţiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ.

Curtea de Apel Bacău a soluţionat contestaţia cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ în ceea ce priveşte contestaţia la executare întemeiată pe art. 651 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că, în conformitate cu art. 122 C. proc. civ., reguli noi de competenţă pot fi stabilite numai prin modificarea normelor C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ. în conformitate cu care, în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt, instituie regula în materie.

Chiar dacă în cauză, între contestaţia la executare şi contestaţia la titlu este o strânsă legătură, această regulă nu are aplicabilitate în cauză întrucât normele care reglementează competenţa în privinţa celor două tipuri de contestaţii au caracter de excepţie, legiuitorul stabilind în mod expres competenţa pentru aceste acţiuni, în caz contrar s-ar ajunge ca instanţa de executare să nu mai soluţioneze contestaţiile la executare, prin simpla formulare şi a unei contestaţii la titlu, ceea ce contravine normelor de competenţă şi încalcă principiul instituit prin art. 122 C. proc. civ.

În plus, conform art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor date de curţile de apel. În situaţia în care curţile de apel ar ajunge să soluţioneze în primă instanţă contestaţii la executare, rezultă că ar reveni Înaltei Curţi soluţionarea apelului împotriva sentinţei date de Curtea de Apel, ceea ce contravine art. 97 pct. 1 C. proc. civ. întrucât Înalta Curte este competentă să soluţioneze doar recursuri.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2019.

GGC - NN