Delay of justice complaint filed after final judgment and based on appeal admissibility review dismissed for lack of procedural requirement

Asupra plângerii de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10 decembrie 2014 pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia I civilă, contestatoarea A. a solicitat în contradictoriu cu intimata SC B. SA Galaţi, anularea Deciziei nr. 257/11.11.2014 de concediere, sancţionarea salariaţilor C., D., E., F. şi G. cu amenda penală în cuantumul prevăzut de lege, plata retroactivă a salariului şi a tichetelor de masă aferente zilelor de după data de 11.11.2014, recunoaşterea dreptului de autor de către pârâta, asupra documentelor elaborate, atât în vederea implementării cât şi în vederea dezvoltării Sistemului de control Intern/Managerial, stabilirea unei "mensualităţi" (prestaţie lunară) de plată, reprezentând prejudiciul moral şi material adus acesteia.

Prin încheierea din 13 octombrie 2015, instanţa a dispus disjungerea capătului de cerere privind recunoaşterea dreptului de autor de către pârâtă asupra documentaţiei elaborate, atât în vederea implementării cât şi în vederea dezvoltării sistemului de control intern/managerial şi, în temeiul disp. art. 136 alin. (1) cu referire la art. 132 C. proc. civ., s-a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia I civilă.

Prin aceeaşi încheiere din 13 octombrie 2015, instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii capetelor de cerere privind amendarea unor salariaţi şi a înfiinţării popririi pe salariile acestora, excepţie invocată din oficiu, având în vedere incidenţa art. 266 din C. muncii, care reglementează jurisdicţia muncii "având ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă, prevăzute de C. muncii, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit codului" şi a respins cele două capete de cerere ca inadmisibile.

Prin Sentinţa civilă nr. 1257 din 19 noiembrie 2015, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, a respins ca nefondată acţiunea formulată de contestatoarea A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC B. SA Galaţi.

Împotriva acestei sentinţe, A. a declarat apel, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2014.

Prin Decizia civilă nr. 236 din 19 aprilie 2016, Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-contestatoare A., împotriva Sentinţei civile nr. 1257 din 19 noiembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă.

Împotriva Deciziei civile nr. 236 din 19 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, la 22 aprilie 2016 a formulat recurs A.

Prin Decizia civilă nr. 342 din 28 februarie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-contestatoare A. împotriva Deciziei civile nr. 236/2016 din 19 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La data de 15 ianuarie 2019, A. a formulat contestaţie privind tergiversarea procesului ce a format obiectul Dosarului nr. x/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 522 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

Petenta a prezentat situaţia de fapt şi soluţiile pronunţate în cauză, fără a indica în concret în ce constă tergiversarea judecării cauzei ce a format obiectul Dosarului nr. x/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Contestaţia a fost respinsă prin încheierea din data de 12 februarie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, constatând că nu poate fi reţinută încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil în această etapă procesuală, întrucât nu este îndeplinită cerinţa impusă de dispoziţiile art. 522 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., constând în "neluarea măsurilor stabilite de lege".

Prin urmare, instanţa a reţinut că recursul a parcurs toate etapele prevăzute de art. 493 C. proc. civ., fiind soluţionat într-un termen rezonabil.

Împotriva încheierii din data de 12 februarie 2019, a formulat plângere A., fără a arăta motivele pe care se întemeiază.

Analizând plângerea formulată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o va respinge, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor C. proc. civ., art. 524 alin. (1), contestaţia se formulează în scris şi se depune la instanţa învestită cu soluţionarea procesului în legătură cu care se invocă tergiversarea judecăţii, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, contestaţia se soluţionează de către completul învestit cu judecarea cauzei de îndată sau în termen de cel mult 5 zile, fără citarea părţilor.

Scopul reglementării dispoziţiilor evocate este acela de a remedia încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, ceea ce presupune ca aceste contestaţii să fie formulate pe parcursul desfăşurării procesului, pentru îndeplinirea cu celeritate a diferitelor acte procedurale.

Or, în speţă, procesul a fost soluţionat definitiv la 28 februarie 2017, prin Decizia nr. 342 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, iar contestaţia privind tergiversarea procesului a fost formulată la 15 ianuarie 2019, la aproape doi ani de la finalizarea litigiului.

Pe de altă parte, soluţionarea contestaţiei privind tergiversarea procesului de către instanţa învestită cu soluţionarea recursului s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale imperative enunţate mai sus, instanţa constatând că recursul a fost soluţionat într-un termen rezonabil şi a parcurs toate etapele prevăzute de art. 493 C. proc. civ.

Mai mult, procedura de filtrare a recursului reprezintă un moment procedural în care este examinată admisibilitatea căii de atac, astfel încât nu se poate reţine aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor legale avute în vedere de legiuitor în reglementarea contestaţiei privind tergiversarea procesului.

Prin urmare, nefiind îndeplinită cerinţa prevăzută de dispoziţiile art. 522 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., instanţa a respins în mod corect ca neîntemeiată contestaţia privind tergiversarea procesului.

Având în vedere cele reţinute mai sus, Înalta Curte va respinge plângerea formulată de petenta A. împotriva încheierii din 12 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge plângerea formulată de petenta A. împotriva încheierii din 12 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2014.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2019.

GGC - GV