Appeal against declination of jurisdiction barred as non-appealable and inadmissible
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as inadmissible, thereby leaving the lower court's decision to decline jurisdiction in force. The dispute centered on the procedural admissibility of a challenge against a decision declaring the Court of Appeal non-competent in favor of a local court of first instance, regarding a prior request to annul procedural acts in civil litigation. Relying on the principle that the law does not distinguish between ordinary and extraordinary appeals, the Court held that under Article 132(3) of the Code of Civil Procedure, decisions on the declination of jurisdiction are not subject to any appeal. Consequently, invoking the principle of the legality of appeals under Articles 129 of the Constitution and 457 of the Code of Civil Procedure, the Court determined that the appealed decision became final upon pronouncement and did not meet the statutory requirements for appellate review under Article 483.
Legislator headnote
AI generatedart. 174 C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 132 alin. (1) C. proc. civ, art. 10 alin. (1) C. proc. civ, art. 132 alin. (3) C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ; Appeal against declination of jurisdiction barred as non-appealable and inadmissible: Se reţine că prin dispoziţiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părţilor îndeplinirea actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 1 martie 2019
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
La 05 ianuarie 2018, contestatorul A. prin B. în calitate de avocat în dosarul nr. x/2016, al Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, a solicitat ca în temeiul art. 174 C. proc. civ. să se constate nulitatea absolută a tuturor actelor de procedură (soluţii judecătoreşti) pronunţate în dosarul menţionat şi în dosarul nr. x/2017, iar ca o consecinţă a admiterii cererii sale şi a anulării actelor de procedură, admiterea contestaţiei la executare.
Prin sentinţa nr. 45/2018 din 06 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind cererea formulată de petentul A., în contradictoriu cu pârâţii BEJ C., D. şi E., în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
Recurentul-contestator A. a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 45/2018 din 06 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, invocând în drept dispoziţiile art. 488 pct. 3, 5, 6 şi 8 C. proc. civ.
Intimaţii D. şi E. au formulat întâmpinare prin care au solicitat, în principal respingerea recursului, ca inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.:
"sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".
Potrivit art. 132 alin. (1) C. proc. civ.:
"Când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent", iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol "dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent".
Sintagma folosită de legiuitor "nu este supusă niciunei căi de atac" cuprinde atât căile de atac ordinare, cât şi pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincţie între acestea.
Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo distincţie (ubi lex non distinguet, nec nos distinguere debemus).
Se reţine că prin dispoziţiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părţilor îndeplinirea actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.
Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Or, astfel cum s-a reţinut, potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea atacată nu este supusă niciunei căi de atac.
Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În raport de dispoziţiile legale evocate, se apreciază că sentinţa ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva sentinţei nr. 45/2018 din 06 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2019.