Administrator's compensation claim: cassation appeal declared null for failing to articulate valid legal grounds

Şedinţa publică din data de 1 martie 2019

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Mureş la data de 27 iunie 2016, sub număr de dosar x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantului a sumei de 6.222 euro, echivalentul a 27.999,2 RON, sumă ce reprezintă indemnizaţia cuvenită pentru exercitarea efectivă a funcţiei de administrator pe perioada 1 aprilie - 20 aprilie 2016; obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantului a sumei de 55.998 euro, echivalentul a 251.991 RON, sumă cuvenită ca indemnizaţie de administrator pe perioada preavizului de 6 luni; obligarea pârâtei la plata daunelor-interese constând în dobânda legală calculată din 20 aprilie 2016 până la data plăţii efective a sumelor datorate; obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantului a sumei de 335.988 euro, echivalentul a 1.511.946 RON, reprezentând daune morale; obligarea la descărcarea de gestiune a reclamantului pentru activitatea desfăşurată în calitate de administrator al pârâtei pentru anul financiar contabil 2015; obligarea la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru şi onorariu avocaţial.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că sunt aplicabile cauzei dispoziţiile vechiul C. civ. prin raportare la dispoziţiile art. 102 din Legea pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. şi la art. 6 alin. (2) din Noul C. civ., în ceea ce priveşte petitele 1, 2, 3 şi 5 ale acţiunii, dispoziţiile Codului comercial şi dispoziţiile Legii nr. 31/1991, republicată. În ceea ce priveşte daunele morale solicitate prin petitul 4 al acţiunii, pe considerentul că sunt efecte extracontractuale, ulterioare încheierii raporturilor juridice născute din contractul de administrare care a încetat în data de 20 aprilie 2016, aplicabile sunt dispoziţiile Noului C. civ.. Petitul 6 cade şi el sub incidenţa Noului C. civ., deoarece cheltuielile de judecată se efectuează de către reclamantă ulterior intrării în vigoare a Noului C. civ.

Prin sentinţa nr. 29 din 24 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.; a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 6.222 euro, în echivalent RON, conform cursului BNR de la data plăţii, reprezentând indemnizaţia cuvenită pentru exercitarea efectivă a funcţiei de administrator în perioada 1 aprilie - 20 aprilie 2016; a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 55.998 euro, în echivalent RON, la cursul BNR de la data plăţii, reprezentând indemnizaţia de administrator pe perioada preavizului de 6 luni; a fost obligată pârâta la plata dobânzii legale la sumele anterior menţionate, care urmează a fi calculată de la scadenţa fiecărei sume până la achitarea efectivă şi integrală a debitului; a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 18.928,48 RON. S-a respins în rest, ca neîntemeiată, acţiunea formulată.

Prin aceeaşi sentinţă, în temeiul art. 406 - art. 407 C. proc. civ., s-a luat act de renunţarea la judecarea acţiunii reconvenţionale formulate de reclamanta reconvenţională B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul reconvenţional A..

Împotriva acestei sentinţe, ambele părţi au declarat apel.

Prin decizia nr. 533/A din 11 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au fost respinse ca nefondate, apelurile formulate de A. şi de B. S.R.L., împotriva sentinţei nr. 29 din 24 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş în dosarul nr. x/2016.

Împotriva deciziei nr. 533/A din 11 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, recurenta-pârâtă B. S.R.L. a declarat recurs.

Recurenta îşi subsumează criticile motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Recurenta consideră că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 1548 C. civ. şi ale art. 1549 C. civ. ajungând la concluzia necorespunzătoare realităţii, potrivit căreia intimatul şi-ar fi îndeplinit în mod corespunzător obligaţiile ce îi incumbau în calitate de fost administrator al societăţii recurente, în condiţiile în care obligaţia mandantului de a-1 dezdăuna şi respectiv de a-i achita mandatarului remuneraţia convenită, subzistă doar în ipoteza în care mandatarului nu i se poate reţine nicio culpă în îndeplinirea mandatului său.

În acest sens, recurenta face trimiteri la doctrina pe care o consideră relevantă în speţă.

În susţinerea acestei critici recurenta precizează că Anexa 1 a întâmpinării depusă în prima instanţă conţine Decizia de impunere nr. x din 01 februarie 2016 emisă de Administraţia Fondului pentru Mediu emisă în baza Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x din 01 februarie 2016, acte administrativ fiscale prin care a fost stabilit prejudiciul cauzat de intimatul-reclamant societăţii recurente, la nivelul sumei de 1.344.615 RON.

De asemenea, se arată, la dosarul cauzei s-au depus înscrisuri justificative (declaraţii rectificative înregistrate la autoritatea de mediu pentru anul fiscal 2015), ce atestă augmentarea prejudiciului indicat anterior.

În raport de cele învederate, recurenta concluzionează în sensul că instanţa de apel a nesocotit împrejurarea că în speţă există o justă cauză a revocării intimatului din funcţia de administrator, în considerarea acestei cauze hotărându-se angajarea răspunderii solidare a foştilor administratori statutari ai recurentei B. S.R.L., (intimatul din prezenta cauză şi martorul propus de acesta în primă instanţă, C.) pentru daunele cauzate societăţii pârâte (Anexa 2 a întâmpinării pârâtei-recurente cuprinde Hotărârea nr. 1/WFR din 19 mai 2016 a Asociatului Unic al pârâtei B. S.R.L., prin care s-a luat această decizie).

Recurenta punctează asupra faptului că la data 23 iunie 2016, ca urmare a hotărârii menţionate, societatea recurentă a înregistrat la Tribunalul Specializat Mureş acţiunea în răspundere împotriva celor doi administratori (ce constituie obiectul Dosarului nr. x/2016 al acestei instanţe), în vederea recuperării prejudiciului cauzat societăţii, şi că creanţa fiscală stabilită de autoritatea de mediu (constând în: 903.846,00 RON cu titlu de obligaţie fiscală principală, 309.584,32 RON cu titlu de dobânzi de întârziere şi 131.184,71 RON reprezentând penalităţi de întârziere), a fost determinată de neîndeplinirea obligaţiei foştilor administratori de a declara ambalajele provenite din activitatea de producţie şi din achiziţiile intracomunitare ce au fost introduse pe piaţa naţională în perioada 2010 - 2014.

Se arată că, atâta cât Decizia de impunere prin care, s-a individualizat prejudiciul nu a fost contestată de intimat (fiind definitivă) şi ţinând cont de împrejurarea că societatea constituie o ficţiune juridică/o entitate abstractă, reprezentată de administrator, acestuia din urmă îi revine răspunderea pentru orice conduită culpabilă imputabilă persoanei juridice în numele şi pe seama căreia acţionează în vederea executării mandatului încredinţat.

Un argument suplimentar produs de recurentă în sprijinul ideii anterior expuse derivă din clauza art. 2 pct. 4 din Contractul de administrare încheiat între părţile litigante, potrivit căreia:

"Administratorului îi revine, de asemenea, supravegherea tuturor obligaţiilor de declaraţii şi înştiinţare în conformitate cu dreptul comercial, dreptul fiscal, dreptul asigurărilor sociale şi al reglementărilor privind taxele precum şi respectarea prevederilor şi reglementărilor privind dreptul muncii, a protecţiei muncii şi a altor prevederi şi reglementări incidente, care trebuie respectate la desfăşurarea activităţii societăţii".

Recurenta precizează că acţiunea în răspundere pe care a promovat-o a fost înregistrată la instanţă anterior cererii intimatului din prezenta cauză, din această perspectivă relevându-se justeţea cauzei revocării, caracterul autonom al demersul legal al recurentei, acesta nefiind declanşat doar pentru a contracara pretenţiile intimatului.

Se arată că, din perspectiva analizată, rezultă şi faptul că ar fi profund inechitabilă remunerarea în continuare a unui fost administrator care a cauzat prejudicii societăţii ce i-a conferit încrederea aferentă unei funcţii de o atare însemnătate, tocmai aceasta fiind raţiunea pentru care este necesară intervenţia instanţei şi nu aplicarea unor clauze contractuale a priori convenite.

Recurenta precizează că, în considerarea modului defectuos de exercitare a mandatului de administrator de către intimat, că a înregistrat la data de 12 iunie 2017 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş o plângere penală împotriva intimatului, pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni: evaziune fiscală, prevăzută de dispoziţiile art. 9, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 241/2005, delapidare, prevăzută de art. 295, alin. (1) C. pen., şi instigare la mărturie mincinoasă, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 273, alin. (1) C. pen.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat.

La termenul de astăzi Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului în raport de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Excepţia este întemeiată şi urmează a fi admisă pentru considerentele ce succed.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3), iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci criticile formulate trebuie să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În speţă, se constată că, deşi formal încadrat în dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recursul nu face referiri la soluţia dată de către instanţa de apel şi nu se arată care sunt, în concret, motivele de nelegalitate a deciziei recurate.

Astfel deşi invocă nelegalitatea deciziei atacate, în raport de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din perspectiva statuărilor instanţei de apel cu privire interpretarea şi aplicarea art. 1548 şi art. 1549 C. proc. civ. în stabilirea inexistenţei culpei mandatarului intimat, fost administrator al societăţii recurente, argumentaţia adusă în susţinere vizând exclusiv starea de fapt proprie cauzei şi probatoriul administrat, precum şi demersurile judiciare de natură penală efectuate de recurentă împotriva intimatului.

Prin criticile invocate recurenta-pârâtă îşi exprimă nemulţumirea cu privire la soluţia pronunţată prin hotărârea recurată, dar aduce în susţinere argumente ce îşi propun să repună în discuţie clarificarea situaţiei de fapt proprie speţei precum şi reinterpretarea probatoriului, împrejurare care situează analiza acestora în sfera controlului de temeinicie şi nu în aceea a controlului de legalitate configurat expres şi limitativ de art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că motivul de casare a fost invocat strict formal, în contextul în care nu este susţinut de veritabile critici care să permită exercitarea controlului de legalitate a soluţiei pronunţate din perspectiva încălcării sau aplicării greşite a normelor de drept material incidente speţei.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va constata nul recursul în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 533/A din 11 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 289 alin. (2) C. proc. civ.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2019.