Negative conflict of jurisdiction in labor salary dispute resolved by assigning territorial competence to claimant's workplace tribunal

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Prin acţiunea civilă înregistrată iniţial sub nr. x/2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, un număr de reclamanţi, printre care şi reclamanţii A., B., C., au chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României şi au solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care instanţa să dispună obligarea pârâtei plata salariului de bază şi emiterea unor ordine, la nivel maxim cu cel pentru funcţii similare din cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale şi categorii profesionale, aflat în plată în administraţia publică centrală, începând cu 21 decembrie 2016 la zi, conform Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale, plata drepturilor băneşti reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite şi cele efectiv acordate, actualizate, indexate şi majorate cu indicele de inflaţie şi menţinerea acestei modalităţi de calcul şi în continuare până la o eventuală modificare legislativă.

Prezenta cauză a fost disjunsă din cauza ce formează obiectul Dosarului nr. x/2018 prin încheierea pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 19 septembrie 2018, în funcţie de judeţul în circumscripţia căruia se află Camera de Conturi unde îşi au locul de muncă reclamanţii, formându-se Dosarul nr. x/2018.

Prin Sentinţa civilă nr. 7475 din 17 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială invocată şi s-a declinat în favoarea Tribunalului Sibiu competenţa de soluţionare a acţiunii civile disjunse.

În pronunţarea acestei soluţii prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile coparticipării procesuale active şi că, în determinarea instanţei competente teritorial, sunt incidente dispoziţiile art. 210, cele ale art. 269 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 şi cele ale Legii nr. 53/2003.

Pârâta Curtea de Conturi a României a depus la dosar note scrise, prin care a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Sibiu.

Tribunalul Sibiu, secţia I civilă, prin Sentinţa nr. 11 din 21 ianuarie 2019, a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de pârâta Curtea de Conturi a României.

A declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

A suspendat judecata cauzei potrivit art. 134 C. proc. civ.

În pronunţarea acestei hotărâri cea de-a doua instanţă a reţinut, în esenţă, că în speţă sunt incidente prevederile art. 269 alin. (3) C. muncii, cele ale art. 59 C. proc. civ., fiind îndeplinite condiţiile coparticipării procesuale active, sens în care s-a apreciat că, în caz de disjungere, instanţa de judecată iniţial învestită rămâne competentă să soluţioneze pretenţiile formulate şi de aceşti reclamanţi.

Totodată, instanţa a avut în vedere şi Decizia nr. 1845/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constată că Tribunalul Sibiu este instanţa competentă teritorial în soluţionarea pricinii pentru motivele ce se vor arăta.

Potrivit art. 59 C. proc. civ. mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept ori o obligaţie comună, dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură.

Conform art. 100 alin. (1) C. proc. civ., dacă mai mulţi reclamanţi, prin aceeaşi cerere de chemare în judecată, formulează pretenţii proprii împotriva aceluiaşi pârât, invocând raporturi juridice distincte şi neaflate într-o legătură care să facă necesară judecarea lor împreună, determinarea instanţei competente se face cu observarea valorii sau, după caz, a naturii ori obiectului fiecărei pretenţii în parte.

În materia conflictelor de muncă instanţa competentă teritorial este reglementată de norme cu caracter imperativ.

Potrivit art. 269 alin. (2) din C. muncii, competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect raporturile de muncă aparţine instanţei de la domiciliul, după caz, sediul reclamantului iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi text de lege, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă, cererea poate fi formulată la instanţa competentă pentru fiecare dintre reclamanţi.

În prezenta cauză cererea fiecărui reclamant împotriva pârâţilor este una principală, dat fiind faptul că fiecare reclamant urmăreşte valorificarea unui drept propriu împotriva aceloraşi pârâţi, fiecare dintre reclamanţi solicitând drepturi izvorâte din propriul raport de muncă cu unitatea angajatoare, astfel că, în speţă, nu sunt întrunite cerinţele art. 59 C. proc. civ. care reglementează coparticiparea procesuală activă.

În temeiul art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Reglementările din materia conflictelor de muncă la care s-a făcut trimitere sunt edictate în beneficiul reclamantului, scopul normei fiind acela de a asigura acestuia accesul la o instanţă aflată în proximitatea domiciliului, sau după caz, a locului său de muncă.

Întrucât reclamanţii din acţiunea disjunsă ce formează obiectul prezentei cauze îşi au locul de muncă în Sibiu - acesta fiind şi motivul ce a justificat măsura disjungerii - instanţa competentă teritorial în soluţionarea pricinii este Tribunalul Sibiu.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2019.

GGC - GV