Consumer credit contract abusive clauses; appeal on points of law declared null for raising new issues not within lower court's jurisdiction

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta C. SA s-a solicitat:

- constatarea caracterului nul absolut şi abuziv al clauzelor contractuale prevăzute la art. 2.3 din condiţiile speciale, art. III.7, art. VII.1 pct. 1, 3, 4, 5, 7, 8 şi 10, VII.2, art. VIII.1 pct. 2 şi 5 din condiţiile generale ale contractului de credit de consum nr. x din 02 octombrie 2008;

- obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor percepute în baza clauzelor contractuale nule şi abuzive cu titlu de comision de acordare;

- constatarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar inserată în contractul de credit şi eliminarea acesteia, art. IV.1 şi art. introdus prin graficul de rambursare din 23 ianuarie 2015 care prevede:"(...) vă aducem la cunoştinţă faptul că există posibilitatea modificării, în sensul majorării, a sumelor datorate, în cazul materializării riscului valutar şi a riscului de rată a dobânzii, în situaţia în care aţi contractat un credit în altă valută decât cea în care vă încasaţi veniturile/în situaţia în care creditul contractat are dobânda variabilă"

- stabilizarea (îngheţarea) cursului de schimb CHF - leu la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului şi recalcularea ratelor achitate până în prezent având în vedere diferenţa între valoarea francului de la data semnării contractului şi valoarea francului de la data fiecărei scadenţe;

- denominarea în moneda naţională a plăţilor, în virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia preţul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenţi se plăteşte în moneda naţională.

Prin Sentinţa civilă nr. 3780 din 17 iunie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta C. SA, s-a constatat nulitatea absolută şi caracterul abuziv al următoarelor clauze din contractul de credit nr. x din 02 octombrie 2008:

- VII pct. 1 subpct. 4 din condiţiile generale, sub aspectul menţiunii "încălcare pe care banca o consideră imposibil de a fi remediată sau, dacă a fost remediată, banca consideră că nu a fost remediată într-o manieră satisfăcătoare"

- VII pct. 1 subpct. 5 din condiţiile generale sub aspectul menţiunii "indiferent de motiv"

- VII pct. 1 subpct. 8 din condiţiile generale

- VII pct. 1 subpct. 10 din condiţiile generale

- VII pct. 2 din condiţiile generale sub aspectul menţiunii "situaţie care în opinia băncii ar face imposibilă rambursarea creditului de către celălalt împrumutat".

Totodată, au fost respinse celelalte capete de cerere ca neîntemeiate şi a fost obligată pârâta la plata către reclamanta A. a sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 1535 din 12 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-au respins ca nefondate apelurile reclamanţilor şi pârâtei.

Recurenta -pârâtă C. SA a declarat recurs împotriva Deciziei civile nr. 1535 din 12 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 12 ianuarie 2018.

Prin memoriul de recurs, recurenta-pârâtă a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat casarea deciziei recurate şi, ca urmare a rejudecării în fond, admiterea apelului, schimbarea deciziei şi pe cale de consecinţă, respingerea cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea motivului de casare invocat, recurenta a susţinut că decizia recurată este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, arătând că, în ceea ce priveşte comisionul de rambursare anticipată, acesta este reglementat în cuprinsul art. 93 lit. c) din Ordonanţa nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor şi în cuprinsul dispoziţiilor art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 50/2010 precum şi în cele ale art. 46 alin. (1) lit. s) din O.U.G. nr. 50/2010. Au mai precizat că respectivele dispoziţii trebuie coroborate cu cele ale art. 3 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, rezultând că respectivul comision nu poate fi considerat abuziv în temeiul acestei legi.

Recurenta arată că, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 50/2010 a trimis intimaţilor o notificare cu privire la modificările contractului de credit prin care s-a stabilit valoarea comisionului de rambursare anticipată la 0 %, dat fiind că la acea dată dobânda era variabilă, că ulterior au fost implementate modificările conforme cu legislaţia de la acea dată. Consideră recurenta că a respectat toate prevederile legale.

La termenul de astăzi Înalta Curte a invocat, din oficiu şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei nulităţii recursului în raport de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Excepţia este întemeiată şi urmează a fi admisă pentru considerentele ce succed.

Astfel cum rezultă din cuprinsul acţiunii, instanţa de fond nu a fost învestită soluţionarea unui capăt de cerere cu privire la comisionul de rambursare anticipată, criticile formulate de recurentă cu privire la acest aspect neputând forma obiectul judecăţii în această fază procesuală.

Înalta Curte reţine astfel că, deşi au fost indicate ca temei juridic al memoriului de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pretinsele critici de nelegalitate nu se raportează la considerentele deciziei atacate, din perspectiva limitelor învestirii instanţei în exercitarea controlului de legalitate, sens în care calea extraordinară de atac este lovită de nulitate.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va constata nul recursul în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului invocată din oficiu.

Constată nul recursul declarat de recurenta- pârâtă C. SA împotriva Deciziei nr. 1535 din 12 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2019.

GGC - GV