Jurisdiction for appeal of consumer credit contract ruling: Competence of Court of Appeal versus High Court based on claim value threshold

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr. x/2015, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., au solicitat:

• să se constate caracterul abuziv şi nul absolut al următoarelor clauze din Contractelor de credit nr. x şi y: art. 3.2, art. 3.5, art. 3.4 (numai din Contractul nr. RF x), art. 3.7;

• obligarea pârâtei la calcularea şi încasarea ratei dobânzii pe parcursul derulării contractelor, raportat la valoarea marjei băncii de la data încheierii contractelor;

• restituirea sumelor încasate cu titlu de rată de dobândă excedentară percepute de către bancă, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor contractuale şi legale pentru perioada 08.08.2007 - 08.09.2008 şi pentru perioada 14.08.2008 - 15.08.2015;

• restituirea tuturor sumelor încasate în baza clauzelor nule şi abuzive, respectiv restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de administrare în cuantum de 599,59 euro pentru Contractul de credit nr. x şi în cuantum de 3321,95 de euro pentru Contractul de credit nr. x, ce urmează a se actualiza, la care se vor adăuga şi dobânzile legale aferente, precum şi sumele percepute cu titlu de comision de procesare în cuantum de 256 de euro pentru Contractul de credit nr. x şi în cuantum de 382 de euro pentru Contractul de credit nr. x, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 20935/2016 din 24 noiembrie 2016 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., s-a constatat caracterul abuziv al clauzei art. 3.2 din Contractul de credit nr. x şi art. 3.2 din Contractul de credit nr. x, numai în ceea ce priveşte dreptul băncii de modificare unilaterală a ratei dobânzii. Au fost respinse celelalte capete de cerere ca neîntemeiate şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 3756 din 18 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respins apelul declarat de apelanţii A. şi B. împotriva Sentinţei civile nr. 20935/2016 din 24 noiembrie 2016, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii A. şi B.

Prin Decizia civilă nr. 452/R din 09 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 14 decembrie 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat prin Decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018 şi publicată în M. Of. nr. 965/14.11.2018:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în M. Of. nr. 582/20.07.2017, revine curţilor de apel."

Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94 - 97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Bucureşti, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva Deciziei civile nr. 3756 din 18 octombrie 2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2019.

GGC - NN