Cassation inadmissible for trade registry cancellation dispute where appellate decision was final under special procedural law

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 12 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt- în numele şi pentru, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova a formulat, în contradictoriu cu pârâţii S.C. A. S.R.L. Slatina- prin lichidator judiciar B. I.P.U.R.L. Bucureşti şi O.N.R.C.- Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Olt, plângere împotriva rezoluţiei nr. 9936/21.09.2017 pronunţate de Directorul Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Olt, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună: admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei şi înlăturarea menţiunii din Registrul Comerţului privind radierea operatorului economic S.C. A. S.R.L.

Prin sentinţa nr. 477/2017, pronunţată la data de 07 noiembrie 2017, în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE OLT, în numele şi pentru DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CRAIOVA, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L. Slatina, prin lichidator judiciar B. IPURL Bucureşti şi intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERTULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL OLT, ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 207/2018, pronunţată la data de 28 februarie 2018, în dosarul nr. x/2017, a admis apelul declarat de reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt în numele şi pentru D.G.R.F.P. Craiova, împotriva sentinţei nr. 477/07.11.2017 pronunţate de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi S.C. A. S.R.L. prin lichidator B. IPURL şi O.R.C. de pe lângă Tribunalul Olt; a schimbat în tot sentinţa, în sensul că a admis plângerea; a anulat rezoluţia nr. 9936/21.09.2017 pronunţată de directorul O.R.C. de pe lângă Tribunalul Olt şi a înlăturat menţiunea privind radierea societăţii din evidenţele O.R.C.

Pârâta B. I.P.U.R.L. BUCUREŞTI, lichidator judiciar al S.C. A. S.R.L. SLATINA a uzat în continuare de calea de atac a recursului împotriva acestei decizii, solicitând admiterea recursului, casarea în întregime a deciziei recurate şi trimiterea spre o nouă judecare instanţei de apel.

Învestită fiind cu judecata recursului declarat în cauză, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia de inadmisibilitate a recursului, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) şi alin. (2) teza I Noul C. proc. civ., coroborat cu art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, prin raportare la art. 6 alin. (7) din O.U.G. nr. 116/2009, excepţie în privinţa căreia, fiind luată în examinare cu prioritate faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) Noul C. proc. civ., reţine următoarele:

Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) din Noul C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

În accepţiunea conferită de legiuitor, potrivit art. 457 alin. (1) Noul C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, iar, potrivit art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Aşadar, căii de atac a recursului îi sunt supuse hotărârile stabilite ca atare prin art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ.

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi text, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Deopotrivă, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 634 alin. (1) Noul C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului; 2. hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, neatacate cu recurs; 3. hotărârile date în primă instanţă, care nu au fost atacate cu apel; 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs; 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii; 6. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.".

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac- care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

În cauză, se constată că, obiect al recursului de faţă îl constituie decizia nr. 207/2018 din 28 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, prin care a fost admis apelul formulat de reclamanta ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE OLT în numele şi pentru D.G.R.F.P. CRAIOVA împotriva sentinţei nr. 477/07.11.2017 pronunţate de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi S.C. A. S.R.L. prin lichidator B. IPURL şi O.R.C. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL OLT; a fost schimbată în tot sentinţa, în sensul că a fost admisă plângerea; s-a anulat rezoluţia nr. 9936/21.09.2017 pronunţată de directorul O.R.C. de pe lângă Tribunalul Olt şi a fost înlăturată menţiunea privind radierea societăţii din evidenţele O.R.C. (în soluţionarea cererii reclamantei având ca obiect plângere împotriva rezoluţiei Directorului O.R.C., plângere care a fost întemeiată în drept pe art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 116/2009).

Or, potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (7) din O.U.G. nr. 116/2009, "hotărârea pronunţată în soluţionarea plângerii- împotriva rezoluţiei directorului, s.n.- este executorie şi este supusă numai recursului", textul de lege reglementând reguli de procedură în materia cererilor întemeiate pe dispoziţiile O.U.G. nr. 116/2009.

Având în vedere că O.U.G. nr. 116/2009 a fost adoptată la momentul la care era în vigoare C. proc. civ. din 1865, iar plângerea din prezenta cauză a fost formulată după intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., urmează a fi evocate dispoziţiile relevante din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., stipulează:

"dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară", iar conform art. 7 alin. (1) din acelaşi act normativ, "dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară"- cazul în speţă.

Prin art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., legiuitorul a optat pentru înlocuirea căii de atac a recursului cu calea de atac a apelului, şi nu pentru menţinerea acestuia.

Din coroborarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 76/2012 cu cele ale art. 6 alin. (3) şi alin. (7) din O.U.G. nr. 116/2009 rezultă că hotărârile pronunţate cu privire la plângerile împotriva rezoluţiilor emise de directorul oficiului registrului comerţului sunt supuse numai apelului.

În aceste condiţii, devine incident art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 95/2016, care statuează că în procesele pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Având în vedere că acţiunea introductivă de instanţă este întemeiată pe dispoziţiile O.U.G. nr. 116/2009 rezultă că decizia pronunţată de instanţa de apel este o hotărâre definitivă în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit cărora, "sunt hotărâri definitive: orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".

În atari condiţii, în speţă, decizia dată în apel nu întruneşte condiţia cerută de art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., întrucât are caracter definitiv de la pronunţarea sa, situaţie în care se poate concluziona în sensul că decizia nr. 207/2018 din 28 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ. şi, în această ipoteză, exercitarea căii extraordinare de atac este inadmisibilă.

Această concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac şi, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac, iar recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare şi extraordinare care pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti, în cuprinsul art. 457 alin. (1) din acelaşi cod statuându-se că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Înalta Curte reţine că în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) C. proc. civ., republicat, hotărârile definitive nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel/recurs, textul de lege arătat definind noţiunea de hotărâri definitive, ca fiind "hotărârile care nu sunt supuse apelului, şi nici recursului".

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.

Înalta Curte constată că, în cauză, se aplică cu prioritate principiul legalităţii, conform căruia, regimul căilor de atac (fel, condiţii, termen) este reglementat de lege şi nu îi este îngăduit niciunui participant al procesului civil să deroge de la acest principiu. Legea este cea care recunoaşte condiţiile de exercitare a căilor de atac, acestea nu sunt stabilite de judecător, astfel că, menţiunile eronate din dispozitivul unei hotărâri privind regimul căii de atac nu sunt de natură a produce efecte juridice, în condiţiile în care sunt contrare legii, astfel că nu deschid părţilor drepturi pe care legea nu le acordă.

Legalitatea căilor de atac, consacrată de art. 457 alin. (1) din Noul C. proc. civ., potrivit cu care, "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei", este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv, a Curţii Constituţionale, prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv al hotărârilor judecătoreşti nu se încalcă dreptul la acces liber la justiţie, aşa cum acesta este prevăzut de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi nici nu se creează vreo discriminare în sensul celor reţinute de art. 16 din Constituţia României.

Faţă de cele de mai sus, nefiind întrunite condiţiile art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., având în vedere că inadmisibilităţile se situează în categoria excepţiilor peremptorii, de fond, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu, cu consecinţa respingerii prezentului recurs dedus judecăţii, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta B. I.P.U.R.L. BUCUREŞTI, lichidator judiciar al S.C. A. S.R.L. SLATINA împotriva deciziei nr. 207/2018 din 28 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2019.