Restitution judgment upheld as defendant's appeal annulled for failure to state cassation grounds

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti la data de 07.03.2016 sub nr. x/2016, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanţii A. şi B. au chemat-o în judecată pe pârâta C., pentru a fi obligată la restituirea sumei de 63.000 euro, reprezentând preţul de vânzare al apartamentului situat în Bucureşti, str. x, a sumei de 119.836,15 RON, reprezentând pensiile încasate de ei şi însuşite de către aceasta în perioada februarie 2011- octombrie 2015 şi la plata dobânzilor legale aferente, cât şi obligarea acesteia la predarea originalelor contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/03.07.2013 de către BNP D., cu cheltuieli de judecată.

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

Prin sentinţa civilă nr. 12164/21.09.2016 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti s-a dispus admiterea excepţiei necompetenţei materiale şi declinarea soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secţiei a III-a Civile a Tribunalului Bucureşti sub numărul x/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 499 din 10.04.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, instanţa a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi, astfel cum a fost precizată la dosarul întocmit la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti; a obligat pârâta să predea reclamanţilor exemplarul original al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul x/3.07.2014 de către BNP D., remis de către notar; a obligat pârâta să achite reclamanţilor sumele de 63.000 Euro, în RON, conform cursului BNR din ziua plăţii şi 119.836,15 RON, precum şi dobânda legală aferentă acestor sume, calculată de la data introducerii acţiunii până la data achitării integrale a debitului principal; totodată, a obligat pârâta la plata către B. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 13.432 RON.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta C., care a fost anulat ca netimbrat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă prin decizia civilă nr. 126A/2018 din 9 februarie 2018.

Împotriva deciziei civile nr. 126A/2018 din 9 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pârâta C. a declarat recurs.

Recurenta-reclamantă, fără a indica expres vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., a evidenţiat, în sinteză, o serie de dispoziţii legale prevăzute de O.U.G. nr. 51/2008 şi O.U.G. nr. 80/2013 şi a solicitat, în esenţă, admiterea recursului, desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei la instanţa de apel.

La 23 mai 2018 (data poştei) intimaţii-reclamanţi au depus întâmpinare, prin care au solicitat anularea recursului, ca netimbrat, arătând, totodată, că cererea de recurs este nemotivată şi neîntemeiată din punct de vedere al motivelor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pe fond, au solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, precum şi suplimentul la raport au fost comunicate părţilor, faţă de care nu s-au depus puncte de vedere.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Este de subliniat că recursul este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs verificând dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, autorul acestuia trebuind să îşi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a indicat niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., ci, în cuprinsul memoriului de recurs, a evidenţiat doar o serie de dispoziţii legale prevăzute de O.U.G. nr. 51/2008 şi O.U.G. nr. 80/2013, solicitând, în esenţă, admiterea recursului, desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei la instanţa de apel.

În speţă, criticile la adresa deciziei atacate prezintă doar o succesiune de dispoziţii legale cu redarea conţinutului acestora, fără însă a se aduce critici concrete de nelegalitate împotriva deciziei din apel.

În acest context, faţă de dezvoltarea susţinerilor formulate de recurenta-reclamantă, nu poate fi identificată vreo critică concretă în sensul rigorilor prevăzute de dispoziţiile imperative ale art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Reţinând că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că recursul nu este motivat în raport cu cerinţele art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., fiind aplicabilă sancţiunea nulităţii recursului în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, văzând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat obligaţiei reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să impună aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta C. împotriva deciziei civile nr. 126A/2018 din 9 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2019.