Recusal denial not independently appealable; appeal against interlocutory ruling inadmissible.

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acţiunea formulată şi înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 201.559 RON, reprezentând debit restant conform contractului de exploatare şi locaţiune linie ferată industrială nr. 1180-/300/2013, precum şi la plata penalităţilor de întârziere de 0,01% pe zi de întârziere, începând cu data scadenţei şi până la data plăţii efective. Cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. A menţionat reclamanta că valoarea penalităţilor calculate până la data de 15.02.2016 este de 196.951,04 RON, urmând a fi actualizată valoarea acestora la zi.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 194 C. proc. civ. şi următoarele, art. 1270, art. 1492, art. 1527, art. 1516, art. 1546, art. 1530, art. 1499, art. 1569 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 968/C din data de 30.12.2016 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2016 a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de pârâta B. S.R.L. şi a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L..

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L. Braşov solicitând schimbarea sentinţei în sensul obligării pârâtei S.C. B. S.R.L. Bucureşti la plata debitului restant din executarea contractului de exploatare nr. x/2013 şi a penalităţilor de întârziere.

În cursul soluţionării apelului, prin cererea formulată la data de 03.04.2018 intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. Bucureşti a solicitat recuzarea completului de judecată investit cu soluţionarea dosarului nr. x/2016, invocând dispoziţiile art. 42 pct. 1, 13 şi 44 C. proc. civ., motivându-şi cererea prin aceea că, în mod greşit, instanţa de apel a permis administrarea unei probe ulterior închiderii dezbaterilor, probă care a fost iniţial respinsă de instanţa de judecată ca fiind propusă tardiv.

Cu privire la această cerere, prin încheierea camerei de consiliu din 3 aprilie 2018, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a pronunţat următoarea soluţie:

"Respinge cererea de recuzare a completului de judecata investit cu soluţionarea dosarului nr. x/2016 al Curţii de Apel Braşov, formulata de intimata parata S.C. B. S.R.L. Bucureşti.

Cu drept de recurs in 5 zile de la comunicarea hotărârii. Cererea de recurs se depune la Curtea de Apel Braşov.

Data în Camera de Consiliu şi pronunţata în şedinţa publica, azi, 03.04.2018."

La data de 17 aprilie 2018, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a pronunţat decizia civilă nr. 442/Ap având următorul dispozitiv:

"Admite în parte apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. Braşov împotriva sentinţei civile nr. 968/C/30.12.2016 pronunţate de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal pe care o schimbă în parte în sensul că: Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Braşov în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. Bucureşti şi în consecinţă: Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 189.986,19 RON facturi neachitate, suma de 325.057,72 RON penalităţi de întârziere calculate de la scadenţa facturilor şi până la 2.04.2018 şi în continuare până la data plăţii efective şi cheltuieli de judecată în cuantum de 20.124,8 RON. Respinge restul pretenţiilor şi menţine celelalte dispoziţii. Definitivă. Pronunţată în condiţiile art. 396 alin. (2) C. proc. civ. azi 17.04.2018"

Prin cererea de îndreptare eroare materială şi de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 442/17.04.2018 a Curţii de Apel Braşov, formulată la 14.05.2018 de către intimata pârâtă S.C. B. S.R.L. Bucureşti s-a solicitat menţionarea căii de atac a recursului având în vedere decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale prin care s-a declarat neconstituţională sintagma "alte cereri evaluabile de până la 1.000.000 RON" din art. XVIII alin. (2) din legea nr. 2/2013.

Prin decizia civilă nr. 842/Ap din 22 mai 2018, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a pronunţat următoarea soluţie:"Respinge cererea de îndreptare eroare materială şi de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 442/17.04.2018 a Curţii de Apel Braşov, formulată de către intimata pârâtă S.C. B. S.R.L. Bucureşti. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, azi 22.05.2018."

Împotriva încheierii din 3 aprilie 2018, prin care s-a respins cererea de recuzare, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, pârâta S.C. B. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta-pârâtă a prezentat, în sinteză, mersul dezbaterilor la Curtea de Apel Braşov din data de 20 martie 2018 şi 3 aprilie 2018.

Astfel, recurenta-pârâtă a evidenţiat dispoziţiile art. 392 din C. proc. civ. şi a arătat că, întrucât apelanta a declarat că nu mai are alte cereri de formulat, aceasta a renunţat practic la administrarea oricăror alte probe, neputând proceda la administrarea probei cu înscrisuri ulterior terminării cercetării judecătoreşti.

În lumina dispoziţiilor art. 237 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că probele pot fi încuviinţate doar pe parcursul cercetării judecătoreşti şi nu în faza dezbaterilor asupra fondului cauzei şi că, la data de 3 aprilie, în urma repunerii cauzei pe rol pentru completarea taxei judiciare de timbru de către apelantă, instanţa de judecată i-a permis acesteia să depună la dosarul cauzei respectivul înscris, cu toate că cercetarea judecătorească se terminase, instanţa de judecată rămânând în pronunţare.

Chiar dacă s-a dispus repunerea cauzei pe rol, acest aspect urma să se refere strict la completarea taxei judiciare de timbru, şi nu la administrarea unor probe suplimentare, ulterior închiderii dezbaterilor în faţa instanţei de judecată, s-a mai arătat.

După redarea dispoziţiilor art. 42 pct. 1, pct. 13 şi art. 44 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că, întrucât, instanţa de apel a permis administrarea unei probe, ulterior închiderii dezbaterilor, probă care iniţial a fost respinsă de către instanţa de judecată ca fiind propusă tardiv, echivalează cu faptul că instanţa de judecată a încălcat faptul că anterior şi-a exprimat deja opinia asupra acestui aspect.

De asemenea, a apreciat recurenta că, întrucât i s-a permis apelantei să administreze proba cu înscrisuri ulterior închiderii dezbaterilor, instanţa de apel nu mai este imparţială şi nu prezintă garanţii pentru a asigura dreptul său la un proces echitabil.

Prin urmare, s-a susţinut că, administrând probe cu depăşirea termenelor prevăzute în mod imperativ de către legiuitor, instanţa de apel dovedeşte o conduită părtinitoare în favoarea apelantei, impunându-se aşadar recuzarea completului de judecată şi înaintarea dosarului către completul următor.

Pentru aceste argumente, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecinţa admiterii cererii de recuzare.

Prin întâmpinarea transmisă la data de 22 august 2018, intimata-reclamantă a solicitat, în temeiul art. 493 pct. 5 C. proc. civ. si in raport de dispoziţiile art. 488 pct. 6 si 8 C. proc. civ. să se respingă recursul ca fiind vădit nefondat.

În temeiul art. 496 C. proc. civ., având in vedere motivele prevăzute de art. 488 pct. 6 si 8 C. proc. civ., in cazul in care recursul a fost declarat admisibil in principiu,să se respingă recursul, menţinând soluţia pronunţata asupra cererii de recuzare de către Curtea de Apel Braşov cu cheltuieli de judecată.

În cuprinsul întâmpinării, intimata-reclamantă a arătat că, în situaţia în care recurenta nu face dovada exercitării in termen, in condiţiile procedurale, a caii de atac, înţelege să sesizeze Înaltei Curţi neregularitatea, urmând ca instanţa sa se pronunţe cu prioritate asupra excepţiilor de procedura dirimante, care fac de prisos cercetarea judecătoreasca.

De asemenea, s-a arătat că recurenta nu a indicat exact ce anume încheiere atacă, subliniind că la 3 aprilie 2018, în cauză, s-au pronunţat două încheieri, iar neidentificarea de către parte a dispoziţiei luate prin încheierea de şedinţă atacată este de natură să nu permită raportarea la hotărârea care se atacă, sens în care devin incidente dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 175 alin. (2) din acelaşi cod.

Intimata-reclamantă a mai susţinut că nu sunt întrunite condiţiile pentru recuzarea instanţei şi că din motivele invocate de recurentă rezultă că nu se critică în esenţă încălcarea vreunui text de lege în adoptarea soluţiei de recuzare, ci recurenta este nemulţumită de soluţia care nu îi este favorabilă.

Ca să justifice nelegalitatea încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, recurenta ar fi trebuit să indice ce texte legale au fost încălcate, iar, pe fond, de ce ar fi fost respinsă pe nedrept recuzarea, a mai arătat intimata-reclamantă.

Recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinare, la 10 septembrie 2018 (plic dosar recurs), prin care a solicitat, în esenţă, respingerea excepţiei tardivităţii recursului, precum şi respingerea apărărilor formulate prin întâmpinare, reiterând admiterea recursului formulat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 6 decembrie 2018 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

La 27.12. 2018, recurenta-pârâtă a depus note de şedinţă prin care a arătat, în esenţă, că recursul este admisibil şi nu este nul, întrucât este motivat.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. a declarat recurs împotriva încheierii camerei de consiliu din 3 aprilie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, prin care a fost respinsă cererea de recuzare a completului de judecata investit cu soluţionarea dosarului nr. x/2016 al Curţii de Apel Braşov, formulata de intimata parata S.C. B. S.R.L. Bucureşti.

Cu privire la litigiul în cadrul căruia s-a formulat cererea de recuzare, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă s-a pronunţat prin decizia civilă nr. 442/Ap din 17 aprilie 2018, astfel cum a fost îndreptată şi completată prin decizia civilă nr. 842/Ap din 22 mai 2018.

În speţă, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, se constată că decizia civilă nr. 442/Ap din 17 aprilie 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia Civilă este pronunţată, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani, superioară valorii de 200.000 RON, precum şi că aceasta a fost pronunţată după publicarea Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial.

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 din 20 iulie 2017, s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.

Prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 609/17.07.2018, s-a statuat că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369/30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

Ulterior publicării acestei din urmă decizii în Monitorul Oficial, Curtea Constituţională a pronunţat decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial la 3 ianuarie 2019, prin care a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ., în interpretarea dată prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Conform principiului legalităţii căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei ".

Este ştiut că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Faţă de aspectele prezentate decizia civilă nr. 442/Ap din 17 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în faza procesuală a apelului poate fi atacată cu recurs.

Dispoziţiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că "Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri."

Din economia dispoziţiilor art. 53 alin. (1) teza I C. proc. civ. rezultă că pentru exercitarea căii de atac împotriva încheierii de recuzare, legiuitorul a impus îndeplinirea cumulativă a două condiţii exprese, respectiv ca recursul să fie exercitat numai de către părţi, iar cea de a doua condiţie să fie declarat odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza.

Aşadar, momentul la care se naşte dreptul la exercitarea căii de atac împotriva soluţiei de respingere a cererii de recuzare coincide cu cel la care se naşte dreptul la exercitarea căii de atac împotriva hotărârii de fond, atunci când acesta există, astfel că încheierea prin care a fost respinsă recuzarea nu poate fi atacată în mod separat.

De asemenea, legiuitorul a statuat că împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea se poate face recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii prin care s-a soluţionat cauza, în ipoteza în care aceasta din urmă hotărâre este definitivă.

Totodată, dispoziţiile art. 466 alin. (4) din C. proc. civ. stipulează că încheierile premergătoare nu pot fi atacate cu apel separat, ci doar odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel. Aceste norme se coroborează cu cele ale art. 494 din acelaşi act normativ, conform cărora dispoziţiile din apel se aplică şi în recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice.

Raportat la conţinutul reglementărilor legale anterior evocate, se constată că hotărârea atacată este o încheiere premergătoare, care nu poate fi criticată prin recurs decât odată cu fondul, însă numai dacă hotărârea dată în apel ar fi ea însăşi supusă recursului.

Or, în speţă, întrucât, aşa cum s-a arătat mai sus, hotărârea prin care s-a soluţionat cauza în apel este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, se reţine că ceea ce s-a atacat în prezenta cale extraordinară de atac este o încheiere intermediară, prin care s-a respins o cerere de recuzare a completului însărcinat cu judecarea apelului.

Consecinţa acestui raţionament impune concluzia că încheierea recurată - din 3 aprilie 2018 -, prin care s-a respins cererea de recuzare formulată în faza procesuală a apelului, nu poate fi atacată cu recurs, pe cale separată, motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 53 alin. (1) teza I C. proc. civ. raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva încheierii de cameră de consiliu din 03 aprilie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2016.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2019.