Jurisdiction for labor claims by judicial staff: application of derogatory territorial competence after Constitutional unconstitutionality ruling

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21 mai 2018, la Tribunalul Mureş, sub dosar nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie: obligarea pârâţilor la plata către reclamant a despăgubirilor, reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale primite şi cele cuvenite, dispuse prin sentinţa civilă nr. 337/25.02.2008, pronunţată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. x/2007, rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursului prin Decizia nr. 1596/R/22.06.2009 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul nr. x/2007, despăgubirile fiind solicitate începând cu data de 14.05 2015 şi până în prezent, precum şi în continuare, până la încetarea condiţiilor de acordare; obligarea pârâţilor la plata sumelor de mai sus, actualizate în funcţie de indicele de inflaţie, precum şi obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale calculate de la data scadenţei, până la data plăţii efective.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş, începând cu data de 01.09.2012, anterior promovării având calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş (15.06.2010-30.08.2012), respectiv în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla (2006-14.06.2010).

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 160, 168, 169 alin. (1), (17)0-171, 272 din Codul Muncii.

Prin sentinţa civilă nr. 974/2018 din data de 25 septembrie 2018, Tribunalul Mureş, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalul Mureş şi a declinat în favoarea Tribunalului Cluj competenţa soluţionării acţiunii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În fundamentarea acestei sentinţe, instanţa a reţinut, în esenţă, dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., arătând că reclamantul A. este angajat în funcţia de procuror la pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş.

De asemenea, s-a reţinut că, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în M.Of. nr. 638 din 23 iulie 2018, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. şi s-a constatat că sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituţionale.

S-a statuat că interesul ocrotit prin norma legală este unul general, şi anume apărarea prestigiului şi a imparţialităţii justiţiei, garanţie instituţională a dreptului la un proces echitabil, prin care sunt oferite părţii adverse dintr-un litigiu pârghiile necesare pentru înlăturarea oricăror suspiciuni care ar plana asupra imparţialităţii instanţei la care îşi desfăşoară activitatea judecătorul.

S-a constatat că de principiu, competenţa facultativă este o expresie a dispoziţiilor constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi ale art. 124, însă, prin limitarea sferei sale de aplicare la instanţa la care îşi desfăşoară efectiv activitatea reclamantul judecător, nu este aptă să acopere, într-un mod complet, toate situaţiile care pot, în mod rezonabil, apărea în cursul unei judecăţi. De aceea, dispoziţia legală criticată nu îşi atinge scopul pentru care a fost edictată, justiţiabilii fiind nevoiţi să recurgă, în diferite momente ale parcursului cauzei lor, la mijloace procedurale alternative în vederea asigurării egalităţii armelor în soluţionarea cauzei lor în mod echitabil.

În desfăşurarea procesului civil, strămutarea trebuie privită ca un mecanism care poate fi invocat în mod excepţional, pentru situaţii neprevăzute la momentul demarării procesului civil, fiind un remediu procesual eficient atunci când regulile generale de competenţă aduc o umbră de îndoială asupra imparţialităţii instanţei. Prin urmare, legiuitorul trebuie să creeze justiţiabililor o previzibilitate a procedurilor judiciare, prin oferirea garanţiilor necesare încă de la debutul procesului civil, întrucât înfăptuirea justiţiei nu se realizează doar prin aplicarea acelor dispoziţii care au înrâurire asupra fondului cauzei şi care determină pronunţarea unei anumite soluţii, ci şi prin aplicarea întregului cadru procedural incident în cauza dedusă judecăţii, care comportă legături evidente cu înfăptuirea actului de justiţie. De altfel, Curtea a reţinut că viziunea de ansamblu a C. proc. civ. urmăreşte acordarea justiţiabililor a accesului la mijloace şi forme procedurale mai simple şi accesibile, în schimb caracterul restrictiv al dispoziţiei legale criticate nu corespunde acestei concepţii.

Aşadar s-a constatat că dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. sunt neconstituţionale, încălcând principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul lor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 203/2019 din 31 ianuarie 2019, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în favoarea Tribunalului Mureş, secţia Civilă; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat instanţa ierarhic superioară comună, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului, iar, în temeiul art. 134 noul C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea conflictului de competenţă.

În fundamentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut, în esenţă următoarele:

Potrivit art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea, iar aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

În speţă, reclamantul este procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş, începând cu data de 01.09.2012, anterior promovării având calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş (15.06.2010-30.08.2012), respectiv în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla (2006-14.06.2010).

Instanţa a reţinut că Decizia Curţii Constituţionale, la care se face referire în sentinţa de declinare, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, în vreme ce acţiunea reclamantului a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 21.05.2018.

În acest context, s-a reţinut că, raportat la dispoziţiile art. 11 pct. c alin. (3) din Legea nr. 47/1992 a Curţii Constituţionale şi cele ale art. 147 alin. (4) din Constituţie, Decizia nr. 290/2018 şi considerentele acesteia nu pot retroactiva.

Nu în ultimul rând, s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (2) C. proc. civ., procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, potrivit legii sub care au început, iar procesul începe prin înregistrarea cererii la instanţă, art. 192 alin. (2) C. proc. civ.

Având în vedere dispoziţiile menţionate şi faptul că cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. nu este de competenţa parchetului la care acesta îşi desfăşoară activitatea, instanţa a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., iar competenţa teritorială de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Mureş, în baza art. 208-210 din Legea nr. 62/2011.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În speţă, Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21 mai 2018, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie obligarea acestora la plata către reclamant a despăgubirilor, reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale primite şi cele cuvenite, dispuse prin hotărâre judecătorească, motiv pentru care prezentului litigiu i se aplică dispoziţiile legii speciale referitoare la conflicte de muncă.

Se reţine că reclamantul este procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş.

În acest context, Înalta Curte constată că art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. este norma aplicabilă în stabilirea instanţei competente teritorial să soluţioneze acţiunea reclamantului, incidenţa acestui text de lege fiind atrasă de calitatea acestuia de procuror ce-şi desfăşoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş.

Totodată, se constată că, în speţă, conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Mureş şi Tribunalul Cluj a fost generat de interpretarea şi aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., ca urmare a pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 638 din 23 iulie 2018.

Conform art. 127 C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea"(alin. (1); "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de aceiaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii, (alin. (2); "Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor, (alin. (3)."

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. şi s-a constatat că sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituţionale, încălcând principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie.

Este de menţionat că în procesele aflate în curs de soluţionare, instanţele judecătoreşti sunt ţinute de statuările Curţii Constituţionale în exercitarea controlului de constituţionalitate a posteriori, căci acestea decid asupra stabilirii instanţei competente teritorial să soluţioneze procesul.

Procesul echitabil nu se poate desfăşura făcând abstracţie de cadrul normativ legal constituţional, fiind vorba despre o situaţie juridică obiectivă şi legală, în desfăşurare, căreia îi este incidentă norma legală astfel cum a fost configurată după pronunţarea instanţei de contencios constituţional.

Astfel, Decizia Curţii Constituţionale nr. 290/2018 se aplică tuturor proceselor în curs, dacă nu s-a depăşit momentul verificării competenţei prevăzut de art. 131 C. proc. civ., respectiv primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, fiind lipsit de relevanţă momentul înregistrării cererii de chemare în judecată.

Tribunalul Mureş, secţia Civilă şi-a verificat competenţa teritorială la termenul din 25 septembrie 2018, respectiv după publicarea la 23 iulie 2018, în Monitorul Oficial, a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 290 din 26 aprilie 2018, astfel că, intervenirea constatării neconstituţionalităţii normei de procedură sub aspectele evocate nu putea fi ignorată de instanţă.

Prin urmare, nu se poate reţine o situaţie de retroactivitate (invocată de Tribunalul Cluj), ci de constatare a faptului că stabilirea competenţei teritoriale în cauzele în care sunt incidente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. este în mod vădit influenţată de un eveniment (declararea neconstituţionalităţii) ce îi afectează sfera de aplicabilitate.

Art. 127 din C. proc. civ. este o normă specială de competenţă care se aplică atunci când reclamantul este o persoană care îşi desfăşoară activitatea în justiţie, ca judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier şi care impune, atunci când acţiunea este de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, să sesizeze una din instanţele judecătoreşti de acelaşi grad, aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Conform celor statuate de Curtea Constituţională, noţiunea de "instanţă la care îşi desfăşoară activitatea" prevăzută de textul legal enunţat trebuie interpretată în sens larg, cu privire la toate ciclurile procesuale ale judecăţii.

Astfel, în speţă, calitatea reclamantului - de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş - atrage aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., indiferent de instanţa pe lângă care îşi desfăşoară activitatea, în măsura în care aceasta aparţine circumscripţiei curţii de apel din a cărei rază teritorială face parte şi instanţa căreia i-ar reveni, în mod obişnuit, competenţa soluţionării în fond a cererii, respectiv Tribunalul Mureş.

Scopul edictării art. 127 C. proc. civ. este acela de a asigura imparţialitatea instanţei. Prin acest text legal sunt nominalizaţi, fără nicio distincţie, subiecţii pe care legiuitorul a înţeles să îi plaseze în sfera de aplicare a acestei norme juridice, făcând referire la judecători, procurori, asistenţi judiciari sau grefieri, indiferent de tipul instanţelor la care aceştia funcţionează, instanţe judecătoreşti ori parchete, instanţe/parchete civile ori militare.

Cum dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. conţin o derogare de la normele de competenţă, reglementând o situaţie excepţională, şi cum, în cauză, este îndeplinită condiţia premisă, aceea ca procurorul, asistentul judiciar sau grefierul să funcţioneze la instanţa competentă să soluţioneze pricina, Înalta Curte constată ca în cauză operează prorogarea de competenţă în favoarea Tribunalului Cluj, instanţă judecătorească de acelaşi grad, aflată în circumscripţia Curţii de Apel Cluj, învecinată Curţii de Apel Târgu Mureş, în a cărei circumscripţie se află Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, unde reclamantul îşi desfăşoară activitatea în calitate de procuror.

Faţă de aceste aspecte, având în vedere că reclamantul are calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş, în temeiul art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., în limitele declarate constituţionale prin decizia nr. 290/26.04.2018 pronunţată de Curtea Constituţională a României, competent să soluţioneze prezentul litigiu de muncă este Tribunalul Cluj.

În raport de prevederile legale menţionate, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2019.