Material incompetence of the supreme court for reviewing tribunal decisions in currency risk loan cases valued under 200,000 RON after constitutional annulment of the temporary extension.

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2019

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Jiu, sub nr. x/2017, la data de 30.03.2017, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. S.A., ca instanţa să constate nulitatea absolută a clauzei înscrise la art. 3.12, art. 3.14, art. 4.1 si a menţiunii din art. 4.6 referitoare la riscul valutar din Contractul de credit nr. x/16.09.2008; sa dispună obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de procesare şi comision de administrare în perioada 15.04.2008, până la data rămânerii definitive a hotărârii, cu dobânzi legale aferente debitului datorat, ca urmare a constatării caracterului abuziv al clauzelor de risc valutar inserate în contractul de credit si eliminării acestor menţiuni; sa dispună stabilizarea (îngheţarea) cursului de schimb CHF - leu la valoarea de la momentul semnării contractului, curs ce urmează a fi valabil pe toata perioada contractuală, denominarea plaţilor in moneda naţionala;sa oblige pârâta să restituie reclamanţilor sumele de bani reprezentând diferenţa de curs valutar percepută lunar în plus ca urmare a aplicării clauzei de risc valutar si creşterii cursului francului; sa oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 9333/15.12.2017 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. x/2017, a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta C. S.A. S-a constatat nulitatea absolută a clauzelor contractule prevăzute de art. 3.12 şi de art. 3.14 din contractul de credit nr. x, încheiat la data de 13.05.2008, ca fiind abuzive. A fost obligată pârâta să restituie reclamanţilor suma de 902,00 CHF încasată cu titlul de comision de procesare şi a sumei de 2.353,33 CHF încasată cu titlul de comision de administrare, în temeiul contractului de credit nr. x, încheiat la data de 13.05.2008, precum şi dobânzile legale aferente acestor sume, începând cu data perceperii fiecărei sume şi până la data plăţii efective. A fost obligată pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 800 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv onorariul de avocat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel apelanţii reclamanţi A., B. şi apelanta pârâtă C. S.A.

Prin decizia nr. 482/2018 din 17 octombrie 2018, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a admis apelul formulat de apelanţii A. şi B. în contradictoriu cu intimata C. S.A., împotriva sentinţei nr. 9333/15.12.2017 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. x/2017, având ca obiect constatare nulitate act.

A admis apelul formulat de C. S.A. împotriva sentinţei nr. 9333/15.12.2017 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. x/2017, având ca obiect constatare nulitate act; a modificat sentinţa apelată în sensul că a admis în parte acţiunea, respectiv:

A admis cererea referitoare la constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzute de art. 4.6 în privinţa suportării riscului valutar de către împrumutaţi; a dispus stabilizarea cursului de schimb CHF-LEU la momentul semnării contractului de credit, curs care va rămâne valabil pe toată perioada derulării contractului, urmând ca ratele să fie recalculate şi plătite la cursul de la data încheierii contractului; a dispus restituirea sumelor încasate în plus, rezultate din diferenţa cursului valutar la momentul achitării fiecărei rate, faţă de cel din momentul încheierii contractului; a respins cererea privind constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzute de art. 3.14 privind comisionul de administrare şi cererea privind restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de administrare; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate; a compensat cheltuielile de judecată avansate de părţi până la concurenţa sumei de 400 RON şi a obligat apelanta pârâtă la plata către apelanţii reclamanţi a sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei nr. 482/2018 din 17 octombrie 2018, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a formulat recurs pârâta C. S.A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea deciziei atacate.

Tribunalul Gorj, prin intermediul Curţii de Apel Craiova, a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 14.01.2019.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Gorj, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

A reţinut instanţa că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Ulterior pronunţării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituţională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficienţă dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să stabilească instanţa căreia urma să îi revină competenţa de a soluţiona recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în soluţionarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, aşa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce priveşte competenţa materială în soluţionarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Craiova, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta C. S.A. împotriva deciziei nr. 482/2018 din 17 octombrie 2018, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2019.