Supreme Court incompetency due to Constitutional threshold for appeal in foreign-currency loan cases under 200,000 RON

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2019

Asupra recursurilor de faţă constată următoarele;

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru la data de 10.05.2017 sub nr. x/2017 reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâtele S.C. C. S.A. - Agenţia Motru, D. prin împuternicit E. solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să constataţi nulitatea absolută a clauzelor înscrise la: art. 4.10 pct. IV, lit. a), b) c) din Contractul de credit nr. x din 26.07.2007; art. 5, pct. 5.1 din Contractul de credit nr. x din 26.07.2007, ca fiind abuzive.

Reclamanţi au solicitat ca pe cale de consecinţă instanţa să dispună eliminarea acestora din contractul criticat şi Obligarea pârâtelor la returnarea sumelor încasate cu titlu de comision de acordare şi comision de administrare actualizate la data plăţii, cu rata inflaţiei şi dobânda legală aferentă;stabilizarea (îngheţarea) cursului de schimb CHF - LEU, la cursul existent în momentul semnării contractului, curs care să rămână valabil pe toată perioada contractului şi denominarea în moneda naţională a plăţilor cu obligarea pârâtelor la returnarea sumelor încasate cu titlu de comision de procesare şi comision de administrare, actualizate la data plăţii, cu rata inflaţiei şi dobânda legală aferentă; obligarea pârâtelor la returnarea sumelor încasate, în urma fluctuaţiei cursului valutar (deci sume provenite din diferenţa de curs valutar), ca diferenţă de la cursul de schimb de la semnarea contractului şi până în prezent, actualizate la data plăţii, cu rata inflaţiei şi dobânda legală aferentă;obligarea pârâtelor la întocmirea şi eliberarea unui grafic de rambursare a împrumutului acordat, conţinând sumele reprezentând rate lunare, calculate după îngheţarea cursului de schimb CHF - LEU şi denominarea în moneda naţională a plăţilor.

Reclamanţii au solicitat şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în prezenta cauză.

Prin sentinţa civilă nr. 293/13.02.2018 pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr. x/2017 a fost respinsă cererea formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. şi D..

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii A., B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinţei apelate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 498/2018 din 31 octombrie 2018, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a admis apelul formulat de către reclamanţi A., B. împotriva sentinţei nr. 293/13.02.2018 pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi S.C. C. S.A. - AGENŢIA MOTRU, S.C. C. S.A., D.., având ca obiect constatare nulitate act; a schimbat sentinţa apelată, în sensul că a admis în parte acţiunea:

A constatat caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la 4.10 lit. a) (comision de acordare) art. 5.1- în teza referitoare la riscul valutar şi menţine clauza de la art. 5.1 în teza privind denominarea.

A dispus stabilizarea cursului de schimb CHF-LEU la momentul semnării contractului de credit, curs care va rămâne valabil pe toată perioada derulării contractului, urmând ca ratele să fie recalculate şi plătite la cursul de la data încheierii contractului.

A dispus restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de acordare şi a sumelor încasate în plus, rezultate din diferenţa cursului valutar la momentul achitării fiecărei rate, faţă de cel din momentul încheierii contractului, cu dobânda legală aferentă şi rata inflaţiei.

A menţinut dispoziţiile primei instanţe în privinţa clauzelor de la art. 4.10 lit. b) şi c)-comision administrare şi comision de evaluare garanţie, art. 5.1 în teza privind denominarea.

A redus cheltuielile de judecată efectuate de apelanţii reclamanţi de la suma de 5480 RON la suma de 3000 RON şi a obligat intimatele pârâte la plata către apelantul reclamant a sumei de 3000 RON cheltuieli judecată.

Împotriva acestei decizii au formulat recursuri F. S.A. (C. S.A.), pârâta D.. şi de G. S.A. prin reprezentant H., solicitând admiterea recursurilor şi casarea deciziei recurate.

Tribunalul Gorj, prin intermediul Curţii de Apel Craiova, a înaintat cererile de recurs, împreună cu dosarul, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 18.01.2019.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Gorj, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

A reţinut instanţa că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Ulterior pronunţării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituţională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficienţă dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să stabilească instanţa căreia urma să îi revină competenţa de a soluţiona recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în soluţionarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, aşa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce priveşte competenţa materială în soluţionarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Craiova, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursurilor declarate de F. S.A. (C. S.A.), de pârâta D.. şi de G. S.A. prin reprezentant H. împotriva deciziei nr. 498/2018 din 31 octombrie 2018, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2019.