Cassation jurisdiction for monetary claims under 200,000 RON post-Constitutional Court Decision No. 369/2017

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2019

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Prin acţiunea formulată şi înregistrată la data de 28.04.2015, pe rolul Judecătoriei Baia Mare, sub număr dosar x/2015 reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. şi C., ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a clauzei cuprinsă în pct. 5 lit. a) din Convenţia de credit nr. x/NT/22.11.2007, obligarea pârâtei B. S.A. la restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc, începând cu data de 22.11.2007 şi până la data de 01.10.2012, data încheierii actului adiţional nr. x din 01.10.2012 prin care s-a eliminat comisionul de risc, în cuantum de 6605,17 CHF, respectiv suma de 28.655,86 RON (echivalentul în RON la data introducerii acţiunii la cursul de CHF=4,3384 RON la data de 21.04.2015), obligarea pârâtei B. S.A. la plata dobânzii legale aplicată sumelor solicitate prin petitul anterior, începând cu data plăţii şi până la restituirea integrală, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 7726/11.10.2016, pronunţată de Judecătoria Baia Mare, s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. şi C..

S-a constatat ca fiind abuzivă şi pe cale de consecinţă lovită de nulitate absolută clauza prevăzută în convenţia de credit nr. x/NT din 22.11.2007, încheiată între S.C. D. S.A., în calitate de creditoare-împrumutătoare pe de o parte, şi A. şi C., în calitate de împrumutaţi, pe de altă parte, la pct. 5 lit. a) cu privire la comisionul de risc aplicat la soldul creditului, în procent de 0,19%, aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadenţă, pe toată perioada de derulare a convenţiei de credit.

S-a respins capătul de cerere cu privire la obligarea pârâtei B. S.A. la restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc, în perioada 22.11.2007 - 01.10.2012.

A fost obligată pârâta B. S.A. la plata către reclamant a sumei de 1500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat apel reclamantul A., care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei civile nr. 7726/11.10.2016 pronunţată de Judecătoria Baia Mare, pronunţarea unei noi hotărâri prin care să dispună admiterea petitului nr. II din acţiunea introductivă de instanţă astfel cum a fost formulat, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în apel.

Prin decizia civilă nr. 426/A/2018 din 13 martie 2018, Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B. S.A.; totodată, a respins ca nefondat apelul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 7726/2016, pronunţată de Judecătoria Baia Mare, judeţul Maramureş.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea deciziei recurate.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Maramureş la data de 07.05.2018.

La data de 07.12.2018, tribunalul a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 10.12.2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Maramureş, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

A reţinut instanţa că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Ulterior pronunţării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituţională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficienţă dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să stabilească instanţa căreia urma să îi revină competenţa de a soluţiona recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în soluţionarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, aşa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce priveşte competenţa materială în soluţionarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Cluj, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 426/A/2018 din 13 martie 2018, pronunţate de Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Cluj.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2019.