Inadmissibility of revision for contradictory judgments pronounced within the same case file following remand for retrial

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 842A/2017 din 12 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2013 a fost respinsă cererea de repunere pe rol a cauzei; au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de apelantul-reclamant Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 prin prim-procuror A. şi de apelanţii-intervenienţi B. şi C. împotriva Sentinţei civile nr. 476 din 11 aprilie 2014, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. x/2013; a fost respinsă cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul D., ca nefondată.

Împotriva acestei decizii, B. şi C. au formulat cerere de revizuire, invocând ca temei de drept dispoziţiile art. 509 alin. (8), art. 510 alin. (2) şi art. 511 alin. (8) din C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuentul a arătat că la fond a fost soluţionată numai excepţia privind calitatea procesuală activă a prim-procurorului (art. 245 (1) lit. c1) din vechiul C. proc. pen.) de a înainta la instanţa civilă acţiunea civilă din Procesul penal nr. x/P/2001.

Instanţa a admis excepţia şi a respins cererea Parchetului, considerând că este o persoană fără calitate procesuala activă. Instanţa nu a citat niciuna din părţile vătămate din Procesul penal nr. x/P/2001, nefiind citaţi nici C.G.M. Bucureşti, Primăria şi nici A.F.I. Bucureşti - adică statul, proprietarul real al imobilelor.

Instanţa a respins cererea revizuenţilor de intervenţie principală, pe care a transformat-o nelegal, calificând-o ca cerere de intervenţie accesorie.

La data de 01.02.2014 intrase în vigoare noul C. proc. pen., instanţa nemaifiind competentă să judece cauza, competenţa revenind judecătorului de cameră preliminară.

La apel s-a judecat, de asemenea, numai excepţia, fără cererile formulate de revizuenţi, instanţa dispunând admiterea apelurilor declarate, anularea sentinţei şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă.

În recurs a fost judecată, de asemenea, numai excepţia. Instanţa a dispus admiterea recursului declarat de pârâtă şi respingerea recursului revizuenţilor ca neavenit, considerându-i nelegal şi netemeinic tot intervenienţi accesorii.

Instanţa a dispus casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.

La data de 01.02.2014 intrase în vigoare noul C. proc. pen. şi Legea nr. 255/2013.

În rejudecare a fost soluţionată, de asemenea, numai excepţia.

Hotărârile arătate sunt contradictorii.

Rapoartele întocmite de magistraţii-asistenţi sunt potrivnice faţă de Decizia civilă nr. 1315 din 17 februarie 2004, pronunţată în Dosarul nr. x/2004 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă.

Toate hotărârile încalcă şi normele imperative prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute privind citarea persoanelor în cauză, inclusiv a părţilor vătămate din dosarele penale, fiind citată numai pârâta - o persoană fără discernământ.

Motivul esenţial al acestei cauze - urmărit de debitoarea E. şi "partenerii" acesteia îl reprezintă dobândirea ilicită a celor două imobile de aproximativ 3.000.000 RON, pentru care nu au acte doveditoare ale dreptului de proprietate şi de moştenire.

Revizuenţii au formulat precizări cu privire la hotărârile potrivnice.

Intimata E., prin curator special, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.

Prealabil, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a se pronunţa asupra cererii de înscriere în fals formulată de revizuenţii B. şi C., cu privire la întâmpinarea formulată de intimata E., prin curator special, pe care o va respinge, pentru următoarele considerente:

Procedura falsului este reglementată de art. 304 - 308 din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 304 alin. (1) din C. proc. civ., "Dacă cel mai târziu la primul termen după prezentarea unui înscris folosit în proces una dintre părţi declară că acesta este fals prin falsificarea scrierii sau semnăturii, ea este obligată să arate motivele pe care se sprijină".

În procesul civil, procedura înscrierii în fals poate fi folosită atunci când se invocă falsul material constând în modificări, ştersături, adăugiri sau alte intervenţii asupra scrierii sau semnăturii originale, precum şi în cazul în care se pretinde că înscrisul a fost plăsmuit, ori în ipoteza în care se susţine că există un fals intelectual, cu privire la constatările personale ale agentului instrumentator al actului autentic.

Înalta Curte constată că revizuenţii invocă faptul că aspectele susţinute de intimata E., prin curator special, în cuprinsul întâmpinării sunt false, fapt ce nu se încadrează în limitele impuse de legiuitor.

Examinând cererea de revizuire, Înalta Curte urmează a respinge cererea, pentru următoarele considerente:

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare şi nesuspensivă de executare, ea putându-se exercita în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., statuează că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

"există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Acest motiv de revizuire este incident în situaţia în care acelaşi proces este judecat de două ori, pronunţându-se hotărâri potrivnice.

Pentru a se putea invoca acest motiv de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să fie vorba despre hotărâri definitive potrivnice; hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, deci să fi existat tripla identitate de elemente: părţi, obiect, cauză; hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat excepţia; să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Înalta Curte constată că prin Sentinţa civilă nr. 476 din 11 aprilie 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active. În consecinţă, a respins cererea formulată de Parchetul de pe Lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta E., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. Totodată, a respins, ca neîntemeiată, cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienţii B. şi C.

Prin Decizia civilă nr. 325A din 19 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, cu majoritate, au fost admise apelurile de declarate de apelantul-reclamant Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 prin prim-procuror A. şi de apelanţii-intervenienţi B. şi C., împotriva Sentinţei civile nr. 476 din 11 aprilie 2014, s-a anulat sentinţa şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. Opinia separată a fost în sensul respingerii apelului ca nefondat.

Prin Decizia nr. 58 din 19 ianuarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2013 a fost respins recursul declarat de B. şi C., intervenienţi accesorii în interesul reclamantului Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, împotriva Deciziei civile nr. 325A din 19 iunie 2015, ca neavenit, a fost admis recursul declarat de pârâta E. împotriva aceleiaşi decizii; a fost casată decizia recurată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În rejudecare, prin Decizia nr. 842A/2017 din 12 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2013, a fost respinsă cererea de repunere pe rol a cauzei; au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de apelantul-reclamant Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 prin prim-procuror A. şi de apelanţii-intervenienţi B. şi C. împotriva Sentinţei civile nr. 476 din 11 aprilie 2014, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. x/2013; a fost respinsă cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul D., ca nefondată.

Revizuirea nu se poate cere pentru contrarietate de hotărâri pronunţate în acelaşi proces, după casare, nefiind îndeplinită cerinţa impusă de legiuitor, ca hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite.

Mai mult decât atât, nu poate fi reţinut nici argumentul revizuenţilor privitor la rapoartele întocmite în cauză, motivul invocat în cerere, întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., vizând exclusiv hotărâri.

De asemenea, va fi înlăturată susţinerea revizuenţilor referitoare la faptul că hotărârile anterior menţionate sunt contradictorii faţă de Decizia nr. 1315 din 17 februarie 2004, pronunţată în Dosarul nr. x/2003 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, în condiţiile în care aceştia nu figurează ca părţi în această cauză.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de înscriere în fals, precum şi cererea de cererea de revizuire formulate de revizuenţii B. şi C. împotriva Deciziei nr. 842A/2017 din 12 octombrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de înscriere în fals formulată de revizuenţii B. şi C., cu privire la întâmpinarea formulată de intimata E. prin curator special.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii B. şi C. împotriva Deciziei nr. 842A/2017 din 12 octombrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2013.

Cu recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cererea de recurs se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 ianuarie 2019.

GGC - NN