Recovery claim against deregistered company dismissed as unfounded for lack of procedural capacity

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a Civilă la data de 11.07.2014 sub nr. x/2014, reclamanta Compania Naţională "Loteria Română" S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând instanţei admiterea acţiunii si obligarea paratei la plata sumei de 43.789.576 RON, compusa din: 1) suma de 21.642.422,45 RON, reprezentând: buget de marketing datorat de societatea parata pentru anii 2010, 2011 si trimestrul I al anului 2012 si contravaloarea comisionului fix de 1 euro pentru fiecare cartela din cele 693.203 cartele achiziţionate si achitate de reclamantă in baza facturii nr. x/01.06.2009; penalităţi de întârziere pentru neîndeplinirea obligaţiilor de plata, sume facturate si neîncasate, precum şi: 2) suma de 22.147.153,55 RON, constând in costul de achiziţie al cartelelor, fara TVA, reprezentând plaţi nedatorate, efectuate de către reclamantă către societatea pârâtă, in valoare actualizata la data achitării efective a debitului, precum si a cheltuielilor de judecată.

Ulterior, la data de 21.01.2015 C.N.L.R. S.A. a depus la dosar cerere de modificare a obiectului cererii introductive şi de majorare a câtimii obiectului cererii de chemare in judecata, solicitând obligarea intimatei la plata sumei de 68.843.366,51 RON, compusa din: 64.107.047,22 RON reprezentând buget de marketing pentru anul 2010, 2011, trimestrul I al anului 2012 si pentru perioada 20.02.2012- 04.12.2012, penalităţi de întârziere pentru neplata bugetului de marketing pe anii 2010, 2011, trimestrul I al anului 2012, calculate pana la data de 23.09.2014, contravaloarea comisionului fix de 1 euro/cartela pentru fiecare din cele 693.503 cartele pentru perioada 20.02.2012-23.09.2014, penalităţi pentru neplata comisionului fix de 1 euro/cartela pentru fiecare din cele 693.503 cartele pentru perioada 20.02.2012-23.09.2014; 4.736.319,29 RON, reprezentând dobânda legala penalizatoare conform O.U.G. nr. 13/2011.

Prin sentinţa civilă nr. 2107/2017 din 25 mai 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei şi a respins cererea formulată de reclamanta Compania Naţională "Loteria Română" S.A. împotriva pârâtei S.C. A. S.R.L., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta.

Prin decizia nr. 2107/2017 din 4 decembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.

Prin încheierea nr. 10/2018 din 29 ianuarie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins cererea de îndreptare formulată de reclamanta Compania Naţională "Loteria Română" S.A., ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei nr. 2107/2017 din 4 decembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamanta Compania Naţională "Loteria Română" S.A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., solicitând să se constate admisibilitatea în principiu a recursului, admiterea recursului, cu consecinţa casării în totalitate a hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de apel a pronunţat decizia recurată cu încălcarea dispoziţiilor art. 425 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 483 alin. (1) si 2 C. proc. civ.

Astfel, recurenta-reclamantă a arătat că speţa pendinte este un litigiu cu profesionişti, având ca obiect pretenţii, suma pretinsă de Companie fiind de 68.843.366,51 RON şi că, în raport cu art. 425 alin. (3) C. proc. civ., în partea finală a dispozitivului deciziei recurate, instanţa de apel ar fi trebuit să arate că aceasta poate fi atacata cu recurs, fiind îndeplinite condiţiile art. 483 alin. (1) si 2 C. proc. civ. Însă, în contradicţie cu aceste dispoziţii legale, în partea finală a dispozitivului deciziei 2107/04.12.2017 se arată că hotărârea este definitivă, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 425 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 483 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

În argumentarea aceluiaşi motiv de recurs, s-a arătat că instanţa de apel a pronunţat decizia recurata cu încălcarea dispoziţiilor art. 22 C. proc. civ.

Astfel, recurenta-reclamantă a arătat că prin apelul pe care l-a formulat a invocat încălcarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 22 C. proc. civ., motivat de faptul ca tribunalul a soluţionat cauza fără a cerceta daca există sau nu succesori ai intimatei şi că, potrivit dispoziţiilor art. 476 alin. (1) C. proc. civ., prin formularea cererii de apel, instanţa de apel a fost învestită să desfăşoare o nouă judecată asupra fondului cauzei.

A susţinut, recurenta-reclamantă, că, potrivit art. 22 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de apel avea îndatorirea de a stabili care sunt succesorii în drepturi şi obligaţii ai intimatei, însă, aceasta a soluţionat apelul fără a cerceta dacă există sau nu succesori ai intimatei, reţinând că după momentul radierii societatea nu mai exista şi a menţinut soluţia instanţei de fond în ceea ce priveşte admiterea excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţa a intimatei.

Or, a considerat recurenta, nu s-ar putea reţine, ipso facto, ca odată cu radierea persoanei juridice s-ar "radia" şi patrimoniul său, atât in ceea ce priveşte componenta activă, cât şi în cea priveşte cea pasivă.

Drept urmare, recurenta-reclamantă a apreciat că instanţa de apel, in mod greşit s-a eliberat de obligaţiile impuse de legiuitor în sarcina sa, pronunţând astfel o hotărâre viciată.

Pentru aceste motive, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Înalta Curte a procedat la efectuarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil, în principiu.

Prin încheierea din 4 octombrie 2018 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., faţă de care recurenta-reclamantă a depus punct de vedere, arătând că este de acord cu acesta.

Prin încheierea din 6 decembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis, în principiu, recursul şi a acordat termen la data de 28 februarie 2019, pentru judecata pe fond a recursului.

Analizând recursul declarat de reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ LOTERIA ROMÂNĂ S.A. împotriva deciziei nr. 2107/2017 din 4 decembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, raportat la temeiurile juridice invocate şi motivele de recurs expuse, Înalta Curte îl va respinge ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Critica recurentei-reclamante subsumată acestui motiv de casare, în sensul că instanţa de apel a pronunţat decizia recurată cu încălcarea dispoziţiilor art. 425 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 483 alin. (1) si 2 C. proc. civ., nu poate fi primită, în condiţiile în care dispozitivul hotărârii instanţei de apel cuprinde menţiunile cerute de textul de lege sub aspectul invocat de recurentă, chiar dacă nu în sensul solicitat de aceasta.

De asemenea, se reţine că această critică nu mai prezintă relevanţă, întrucât recursul a fost declarat admisibil în principiu prin încheierea din 6 decembrie 2018, pronunţată în complet de filtru de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Critica recurentei-reclamante în sensul că, potrivit art. 22 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de apel avea îndatorirea de a stabili care sunt succesorii în drepturi şi obligaţii ai intimatei şi că aceasta a soluţionat apelul fără a cerceta dacă există sau nu succesori ai intimatei, reţinând că după momentul radierii societatea nu mai exista şi a menţinut soluţia instanţei de fond în ceea ce priveşte admiterea excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţa a intimatei, urmează a fi înlăturată.

În ceea ce priveşte capacitatea de folosinţă a intimatei, se reţine că prin sentinţa civilă nr. 4349/12.05.2015, rămasă definitivă, prin neapelare, la 23.06.2015, Tribunalul Bucureşti a dispus închiderea procedurii de insolvenţă a intimatei şi radierea acesteia din Oficiul Registrului Comerţului.

Capacitatea procesuală de folosinţă constă în aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual. În acest sens, art. 56 alin. (1) C. proc. civ. prevede că orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată.

În cazul persoanelor juridice, capacitatea de folosinţă începe, potrivit art. 205 din C. civ. aprobat prin Legea nr. 287/2009, de la data înregistrării lor şi durează atâta timp cât persoana juridică se află în fiinţă. Art. 244 din acelaşi act normativ prevede că persoana juridică încetează, după caz, prin constatarea ori declararea nulităţii, prin fuziune, divizare totală, transformare, dizolvare sau desfiinţare ori printr-un alt mod prevăzut de actul constitutiv sau de lege, iar conform art. 251, persoanele juridice supuse înregistrării încetează la data radierii din registrele în care au fost înscrise, astfel că, în mod corect, a fost menţinută hotărârea primei instanţe în ceea ce priveşte admiterea excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţa a intimatei şi respingerea cererii formulată de reclamantă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă.

Cum societatea pârâtă a fost radiată din registrul comerţului, susţinerea recurentei-reclamante în sensul că instanţa de apel ar fi trebuit să stabilească care sunt succesorii în drepturi şi obligaţii ai intimatei nu are niciun temei legal.

Potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ. "Obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor", iar art. 22 alin. (6) din acelaşi cod prevede că, "Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Încălcarea dispoziţiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ. invocată de recurenta-reclamantă nu poate fi susţinută cu temei, în condiţiile în care, în conformitate cu principiul disponibilităţii, părţile pot determina conţinutul procesului prin stabilirea cadrului procesual în privinţa obiectului şi al participanţilor la proces, a fazelor şi etapelor pe care procesul le-ar putea parcurge, iar în aplicarea acestui principiu, instanţa este obligată să se pronunţe numai cu privire la ceea ce s-a cerut, astfel cum această solicitare a fost expusă în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Or, în cauză, cadrul procesual a fost stabilit de reclamantă, instanţa neavând aptitudinea de a iniţia completarea sau modificarea cererii reclamantei, aceasta fiind obligată să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără a depăşi limitele învestirii.

Cum instanţa nu a fost învestită cu vreo cerere în sensul de a se stabili care sunt succesorii în drepturi şi obligaţii ai intimatei, se reţine că judecătorul a respectat dispoziţiile art. 22 C. proc. civ., care consacră principiul aflării adevărului în procesul civil, şi s-a pronunţat cu luarea în considerare întocmai a limitelor prevăzute de art. 22 alin. (6) C. proc. civ., neavând obligaţia de a cerceta dacă există sau nu succesori ai intimatei, aşa cum susţine recurenta-reclamantă.

Contrar celor susţinute de autoarea recursului, se constată că dezlegarea dată de instanţa de apel este conformă dispoziţiilor legale incidente, motiv pentru care, în considerarea celor ce preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ LOTERIA ROMÂNĂ S.A. împotriva deciziei nr. 2107/2017 din 4 decembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă. Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2019.