Delegated public transport management contract: validity of substituting the administrative authority for the local council as passive party via post-deadline clarification of action

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2019

Asupra recursului de faţă;

A .Obiectul cererii introductive.

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. Mediaş a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al Municipiului Reşiţa, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să fie obligat pârâtul la plata sumei de 2.538.045,08 RON, reprezentând contravaloarea debitului restant; la plata sumei de 2700 RON, reprezentând contravaloare rest plată aferent Serviciului Public Centru de Zi B.; la plata penalităţilor de întârziere în sumă de 342.292,62 RON, calculate până la data de 19 aprilie 2014 şi în continuare până la data plăţii efective.

2. În drept au fost invocate dispoziţiile art. 1270, art. 1350, art. 1516 alin. (1) şi art. 1548 C. civ. şi ale art. 411 alin. (2) teza a II-a şi art. 451 C. proc. civ.

3. Pârâtul Consiliul Local al Municipiului Reşiţa prin Primar a formulat întâmpinare la data de 28 noiembrie 2014.

B. Hotărârea primei instanţe.

4. Prin sentinţa civilă nr. 441/07.04.2015 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosar nr. x/2014, a admis acţiunea reclamantei S.C. A. S.R.L. Mediaş în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Reşiţa prin Primar, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2.256.945,39 RON cu titlu de pretenţii şi a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma 8.589,48 RON reprezentând onorariu de avocat şi 32.415 RON taxă judiciară de timbru.

5. Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că relaţia contractuală dintre societatea reclamantă şi Consiliul Local Reşiţa se desfăşoară în baza contractului de delegare a gestiunii serviciului public local de persoane prin curse regulate în Municipiul Reşiţa cu nr. x/13.10.2011.

6. Conform art. 8 din contractul de delegare de gestiune reclamanta a emis facturile fiscale aferente pentru fiecare serviciu în parte în funcţie de categoriile de persoane care beneficiază de scutiri sau de reduceri.

7. Deşi ajunse la scadenţă, debitoarea a făcut plăţi doar parţiale facturilor emise, acesta fiind motivul pentru care la 31.03.2015 reclamanta şi-a restrâns câtimea obiectului cererii.

8. Suma rămasă neachitată este de 2.256.945,39 RON, iar creanţa reclamantei-creditoare este una certă, lichidă si exigibilă, rezultată din contracte între profesionişti, respectiv contractul de delegare a gestiunii serviciului public local de persoane prin curse regulate în Municipiul Reşiţa cu nr. x/13.10.2011, fiind nişte obligaţii de plata a unor sume de bani rezultând dintr-un contract.

9. Prin încheierea de şedinţă din data de 17.03.2015, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local al mun. Reşiţa, pe care l-a scos din cauză şi a introdus Municipiul Reşiţa prin Primar în calitate de pârât, a respins excepţia tardivităţii modificării cererii şi excepţia tardivităţii cererii de introducere în cauza a Municipiului Reşiţa, prin Primar, excepţie ridicată de către pârâtul Consiliul Local.

10. În considerente, prima instanţă a reţinut că doar unitatea administrativ teritorială are calitate procesuală, ea fiind singura care are personalitate juridică, potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, astfel cum a statuat şi Î.C.C.J., prin Decizia nr. 1956/5.04.2012 pronunţată în Dosar nr. x/2010.

11. Nici consiliul local şi nici primăria nu sunt entităţi cu personalitate juridică, primul fiind doar organ deliberativ, care hotărăşte în privinţa tuturor problemelor ce privesc administrarea unităţii administrativ teritoriale, hotărârile sale fiind aduse la îndeplinire de către primarul localităţii, iar primăria este doar o structură administrativă care-l ajută pe primar să-şi îndeplinească atribuţiile ce-i revin potrivit legii şi hotărârilor consiliului local.

12. De altfel, contractul de delegare a gestiunii serviciului de transport public local nr. 15516/15.09.2011- dosar vol. I a fost semnat de Primar, chiar dacă în mod formal este indicat faptul că acesta reprezenta Consiliul Local al Municipiului, în realitate el semnând în numele unităţii administrativ teritoriale, care este mun. Reşiţa, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, art. 21 din aceeaşi lege Potrivit alin. (2) al art. 21 din lege "în justiţie, unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean". Conform art. 62 alin. (1) din Legea 215/2001 "Primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum şi în justiţie."

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe.

13. Împotriva acestor hotărâri a declarat apel pârâtul Municipiul Reşiţa prin Primar, solicitând admiterea acestuia, în baza art. 476 din Noul C. proc. civ., raportat la efectul devolutiv al apelului, iar rejudecând, a solicitat modificarea, în tot, a sentinţei, în principal, să se constate tardivitatea precizării de acţiune a reclamantei-intimate S.C. A. S.R.L., şi pe cale de consecinţă respingerea acţiunii, iar în subsidiar, respingerea acţiunii reclamantei-intimate S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată şi nefondată, iar pe cale de consecinţa admiterea petitului accesoriu - constând din cheltuieli de judecată în faţa instanţei de fond, în speţă onorariul avocaţial.

D. Hotărârea instanţei de apel.

14. Prin decizia civilă nr. 776/A/23.09.2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, s-a respins apelul declarat de pârâtul Municipiul Reşiţa - prin Primar împotriva sentinţei civile nr. 441/07.04.2015 pronunţate de Tribunalul Caraş-Severin în dosar nr. x/2014 şi a fost obligat pârâtul-apelant la plata sumei de 3.397,60 RON cheltuieli de judecată către reclamanta S.C. A. S.R.L. Mediaş.

E. Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel.

15. Împotriva deciziei civile nr. 776/A/23.09.2015 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara a declarat recurs pârâtul Municipiul Reşiţa, prin Primar.

F. Hotărârea instanţei de recurs.

16. Prin decizia nr. 565/29.03.2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL REŞIŢA - PRIN PRIMAR împotriva deciziei nr. 776/A din 23 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

17. Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că în cauză, prima instanţă a fost sesizată cu o acţiune formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Reşiţa, prin care s-a solicitat obligarea debitorului la plata debitului restant şi a penalităţilor de întârziere datorate în baza Contractului de delegare a gestiunii serviciului public de persoane prin curse regulate în Municipiul Reşiţa cu nr. x/13.10.2011.

18. Înalta Curte a găsit fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. privind încălcarea şi interpretarea greşită a prevederilor art. 204 alin. (1) din Noul C. proc. civ.

19. Potrivit art. 204 alin. (1) teza I din Noul C. proc. civ. reclamantul poate să-şi modifice cererea şi să propună noi dovezi, sub sancţiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat.

20. Din analiza actelor de la dosar, a rezultat că reclamanta a fost legal citată pentru termenul din 20 ianuarie 2015, când prima instanţă a constatat că pricina se află la primul termen de judecată, precum şi faptul că este competentă material şi teritorial să judece cauza.

21. Prin notele scrise depuse la 27 februarie 2015, pârâtul Consiliului Local al Municipiului Reşiţa a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, arătând că, în cauză, calitate procesuală pasivă are Municipiul Reşiţa prin Primar.

22. La termenul din 17 martie 2015, care era al patrulea termen de judecată, reclamanta a depus la dosar o precizare de acţiune, prin care a restrâns obiectul pretenţiilor şi a arătat că solicită introducerea în cauză, în calitate de pârât a Municipiului Reşiţa, prin Primar.

23. La acelaşi termen de judecată, când părţile au fost prezente, prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Reşiţa, a dispus scoaterea din cauză a acestuia şi a introdus în cauză, în calitate de pârât, pe Municipiul Reşiţa, prin Primar.

24. Din conţinutul dispoziţiilor art. 204 alin. (1) teza I din Noul C. proc. civ. s-a reţinut că a fost stipulat un termen fix, până la care ar putea fi făcută modificarea sau completarea cererii de chemare în judecată şi să se propună noi dovezi, respectiv primul termen la care reclamantul este legal citat, acesta din urmă neputând să solicite un nou termen pentru modificarea sau completarea acţiunii sale, cu excepţia situaţiei reglementate de dispoziţiile art. 204 alin. (3) din Noul C. proc. civ.

25. Dispoziţiile art. 204 alin. (3) C. proc. civ. prevăd posibilitatea ca, prin acordul expres al tuturor părţilor cauzei, formularea cererii modificatoare sau întregitoare să aibă loc şi cu depăşirea primului termen de judecată la care reclamantul este legal citat, situaţie în care nu va interveni sancţiunea decăderii, iar instanţa va fi învestită cu cererea reclamantului astfel cum a fost modificată sau completată.

26. Din formularea acestui text legal, s-a reţinut, în primul rând, faptul că, după depăşirea termenului procedural imperativ, promovarea cererii întregitoare sau modificatoare este condiţionată de acordul expres al tuturor părţilor.

27. Instanţa de apel, în mod eronat, a statuat că precizarea de acţiune depusă de reclamantă la termenul din 17.03.2015 nu este o modificare de acţiune în sensul art. 204 alin. (1) Noul C. proc. civ., ci reprezintă mai degrabă o îndreptare a unor greşeli materiale conform art. 204 alin. (2) pct. 1 Noul C. proc. civ., invocată de reclamantă ca o apărare faţă de excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Reşiţa.

28. În acest context, a fost găsită fondată critica recurentului privind modul greşit de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale a Consiliului Local al Municipiului Reşiţa.

29. Astfel, cu mult după primul termen de judecată, cu încălcarea prevederilor art. 204 alin. (1) C. proc. civ., prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Reşiţa, a dispus scoaterea acestuia din cauză şi a admis precizarea de acţiune formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., introducând în calitate de pârât pe Municipiul Reşiţa prin Primar.

G. Hotărârea instanţei de apel, după casarea cu trimitere.

30. Prin decizia civilă nr. 762 din 23 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014 a fost admis apelul formulat de apelantul-pârât MUNICIPIUL REŞIŢA PRIN PRIMAR în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. şi cu intimatul-pârât CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI REŞIŢA împotriva sentinţei civile nr. 441/7.04.2015 a Tribunalului Caraş-Severin.

A fost schimbată sentinţa apelată, în sensul că a fost respinsă acţiunea formulată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu apelantul-pârât MUNICIPIUL REŞIŢA PRIN PRIMAR; a fost admisă acţiunea formulată şi precizată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul-pârât CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI REŞIŢA, obligându-l pe acesta să-i achite reclamantei suma de 2.256.945,39 RON cu titlul de pretenţii, fără cheltuieli de judecată.

31. Instanţa de apel, în rejudecare, a reţinut următoarele:

Între intimatul-pârât Consiliul Local al Municipiului Reşiţa, în calitate de delegatar şi intimata-reclamantă, în calitate de delegat, s-a încheiat contractul de delegare a gestiunii serviciului de transport public local de persoane prin curse regulate în Municipiul Reşiţa nr. 15516/15.09.2011.

32. Potrivit art. 8 din contract, delegatarul va asigura compensarea integrală a efectelor economice negative înregistrate de către delegat prin asigurarea facilităţilor la transportul public local de persoane, acordate de către delegatar în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi a hotărârilor Consiliului Local următoarelor categorii de persoane: veteranilor de război, invalizilor şi văduvelor de război; eroilor martiri prin acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum si luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie; persoanelor cu handicap gradul I si II, precum şi asistenţilor personali ai acestora; pensionarilor cu venit până la 800 RON; pensionarilor peste 70 de ani indiferent de nivelul de pensiei care beneficiază de gratuitate în cuantumul a 15 calatorii pe luna; cazurilor sociale, elevi din familii defavorizate, prin dispoziţia Primarului; 50% din valoarea unui abonament pentru donatorii de sânge; transport gratuit pentru o singura linie pentru tinerii de la Centrul de Resurse Comunitare pentru Copii si Adolescenţi peste 18 ani B. din Reşiţa; altor beneficiari stabiliţi prin Hotărârea Consiliului Local Reşiţa.

33. Reclamanta-intimată a solicitat contravaloarea serviciilor prestate în funcţie de categoriile de persoane care beneficiază de scutiri sau de reduceri.

34. Prima instanţă a dispus introducerea în cauză a Municipiului Reşiţa, dar nu a pus în discuţie şi scoaterea din cauză a Consiliului Local al Municipiului Reşiţa.

35. Potrivit deciziei de casare cu nr. 565/29.03.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu mult după primul termen de judecată, cu încălcarea prevederilor art. 204 alin. (1) C. proc. civ., prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Reşiţa, a dispus scoaterea acestuia din cauză şi a admis precizarea de acţiune formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., introducând în calitate de pârât pe Municipiul Reşiţa prin Primar.

36. S-a statuat că o asemenea precizare de acţiune putea fi admisă în acel moment procedural doar cu acordul expres al tuturor părţilor, care nu s-a constatat în cauză.

37. În aceste condiţii, având în vedere că pârâtul Municipiul Reşiţa prin Primar nu a fost introdus în cauză cu respectarea dispoziţiilor sale legale, instanţa de apel a admis apelul declarat de acesta, iar acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul menţionat a fost respinsă.

38. Cu privire la calitatea procesuală pasivă a intimatului-pârât Consiliul Local al Municipiului Reşiţa, instanţa de apel a observat că acesta are calitatea de parte în convenţia încheiată cu intimata-reclamantă, care s-a obligat la achitarea contravalorii serviciilor ce fac obiectul prezentului dosar.

39. În aceste condiţii, nu se poate constata că nu ar exista o identitate între acest pârât şi subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecăţii.

40. Reprezentantul pârâţilor a susţinut în concluziile orale că, din moment ce reclamanta nu a formulat apel cu privire la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Reşiţa, această soluţie se bucură de autoritate de lucru judecat.

41. Instanţa de apel nu şi-a însuşit aceste susţineri, având în vedere considerentele deciziei de casare emisă de către instanţa superioară, care a reţinut că prin precizarea de acţiune reclamanta S.C. A. S.R.L. nu a solicitat restrângerea cadrului procesual doar la pârâtul Municipiul Reşiţa prin Primar, din conţinutul acesteia rezultând concluzii în sensul respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocate de Consiliului Local al Municipiului Reşiţa, astfel că în mod nelegal curtea de apel, în primul ciclu procesual, a confirmat soluţia primei instanţe, care a modificat cadrul procesual, ignorând voinţa exprimată în scris a reclamantei şi procedând la soluţionarea cauzei doar în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Reşiţa prin Primar.

42. De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a menţionat, în mod expres, că la rejudecare se vor avea în vedere limitele sesizării instanţei cu privire la reanalizarea cadrului procesual cu care a fost învestită, în raport de care se va proceda la analiza calităţii procesuale a părţilor.

43. Principalul temei al demersului judiciar al reclamantei a fost unul contractual, iar în privinţa temeiului de drept, acesta poate fi stabilit în mod corect şi de instanţa de judecată, dacă el rezultă din acţiunea reclamantei.

44. Instanţa de apel a reţinut că facturile fiscale emise de către reclamantă au la bază tabelele nominale cu privire la beneficiarii abonamentelor gratuite sau reduse emise chiar de către Serviciul Public Direcţia de Asistenţă Socială ce funcţionează în cadrul Consiliului Local al Municipiului Reşiţa.

45. În aceste condiţii, nu se poate reţine că facturile fiscale nu au fost acceptate de către delegatar, câtă vreme iniţiativa prestării acestor servicii de către reclamantă i-a aparţinut.

46. Cu privire la faptul că facturile fiscale sunt emise în sarcina Serviciului Public Direcţia de Asistenţă Socială ce funcţionează în cadrul Consiliului Local al Municipiului Reşiţa, s-a arătat că acest aspect i-a fost indicat reclamantei chiar de către Consiliul Local al Municipiului Reşiţa, acest serviciu public fiind chiar în subordinea sa.

47. Faţă de faptul că acest serviciu are capacitate juridică şi patrimoniu propriu, dacă reclamanta ar fi formulat acţiunea în contradictoriu cu acesta se putea invoca faptul că nu este parte în contract.

H. Calea de atac împotriva hotărârii pronunţate după casarea cu rejudecare.

48. Împotriva deciziei pronunţate după casarea cu rejudecare, a formulat recurs pârâtul-recurent, Consiliului Local al Municipiului Reşiţa, aducând-i următoarele critici:

49. Soluţia instanţei de apel este nelegală, în speţă fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., în cauză încălcându-se autoritatea de lucru judecat.

Sub acest aspect s-a arătat faptul că nu numai o hotărâre definitivă are autoritate de lucru judecat, ci şi o hotărâre a instanţei de fond, deoarece instanţele de control judiciar sunt obligate să soluţioneze litigiul în limitele sesizării.

50. S-a învederat faptul că prin încheierea de şedinţă din 17 martie 2015, Tribunalul Caraş-Severin a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Reşiţa şi a respins excepţia tardivităţii modificării cererii, iar împotriva acestei încheieri reclamanta nu a formulat apel, astfel încât instanţa de apel nu a fost învestită cu reanalizarea excepţiei privind lipsa calităţii procesual pasive a Consiliului Local al Municipiului Reşiţa.

51. Chiar dacă Municipiul Reşiţa a formulat apel şi împotriva respectivei încheieri, acesta a solicitat instanţei de apel doar să constate tardivitatea precizării de acţiune a reclamantei şi, pe cale de consecinţă, să dispună respingerea acţiunii. Ca atare, încheierea de şedinţă din 17 martie 2015 a Tribunalului Caraş-Severin a fost atacată cu apel de către Municipiul Reşiţa, doar în parte, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a excepţiei tardivităţii modificării cererii.

52. În opinia recurentului-pârât, instanţa de apel, în rejudecare, a reţinut o altă stare de fapt ce contrazice susţinerile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din decizia nr. 565/29.03.2017, în sensul că această din urmă instanţă a făcut trimitere doar la soluţia greşită a primei instanţe, de scoatere din cauză a Consiliului Local al Municipiului Reşiţa, suplinită de introducerea nelegală a Municipiului Reşiţa în calitate de pârât în cauză.

53. Deşi instanţa de apel a admis apelul formulat de Municipiul Reşiţa, iar reclamanta nu a formulat cale de atac nici împotriva încheierii de şedinţă din data de 17 martie 2015 şi nici împotriva sentinţei civile nr. 441 din 7 aprilie 2015, aceeaşi instanţă de apel a admis acţiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Reşiţa, însă cu nerespectarea prevederilor art. 9 şi art. 430 C. proc. civ.

54. S-a mai arătat de către recurentul-pârât că atâta timp cât încheierea de şedinţă din 17 martie 2015 a primei instanţe, cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Reşiţa, nu a fost atacată de niciuna dintre părţi, această soluţie reprezintă autoritate de lucru judecat.

55. Recurentul-pârât a mai invocat şi incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., relativ la faptul că instanţa de apel a reţinut, în mod eronat, că Serviciul Public - Direcţia de Asistenţă Socială funcţionează în cadrul Consiliului Local al Municipiului Reşiţa, în realitate acest serviciu, cu personalitate juridică, funcţionând în subordinea acestei entităţi.

56. Sub acest aspect s-a arătat faptul că hotărârea instanţei de apel a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 6 alin. (4) din Contractul de delegare a gestiunii serviciului de transport public de persoane nr. 15.516 din 15 septembrie 2011, precum şi cu încălcarea art. 1270 alin. (1) C. civ., deoarece părţile au convenit ca decontarea contravalorii facturilor emise să se realizeze în conformitate cu hotărârile Consiliului Local al Municipiului Reşiţa prin intermediul Serviciului Public - Direcţia de Asistenţă Socială funcţionează în cadrul Consiliului Local al Municipiului Reşiţa.

57. Reclamanta a emis facturi pe seama Serviciului Public Direcţia de Asistenţă Socială funcţionează în cadrul Consiliului Local al Municipiului Reşiţa, care are personalitate juridică şi în bugetul căruia s-au prevăzut sumele respective, însă pentru plata acestor facturi a formulat acţiune în justiţie împotriva Consiliului Local al Municipiului Reşiţa, contrar celor stipulate în contract şi prin hotărârile Consiliului Local.

I. Apărările intimatei-reclamante.

58. La data de 28 martie 2018, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

59. Astfel, s-a arătat că recurentul-pârât se prevalează de menţiunea făcută în decizia de casare în care se face referire la faptul că, în temeiul art. 204 alin. (1) C. proc. civ., prima instanţă trebuia să respingă acţiunea reclamantei ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, fără a observa însă şi menţiunea făcută în aceleaşi considerente, în care se menţionează că a fost soluţionată în mod greşit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Reşiţa, neţinându-se seama de voinţa reclamantului, care nu a solicitat restrângerea cadrului procesual.

60. În ce priveşte susţinerea referitoare la faptul că doar Municipiul Reşiţa prin Primar ar fi apelat soluţia primei instanţe şi încheierea din 17 martie 2015, s-a menţionat faptul că prin cererea de apel s-a invocat efectul devolutiv al apelului, iar printre motivele de apel se regăsea şi cel referitor la lipsa calităţii procesual pasive a Consiliului Local.

61. În opinia intimatei-reclamante singura autoritate de lucru judecat ce operează în cauză este cea a Ordonanţei nr. 1210 din 16 iulie 2014 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. x/2014, prin care s-a statuat, în mod definitiv, că, în temeiul art. 36 C. proc. civ., calitate procesuală pasivă are Consiliul Local al Municipiului Reşiţa.

62. S-a mai menţionat faptul că între aceleaşi părţi a mai existat un litigiu care a fost soluţionat tot de Tribunalul Caraş-Severin, în dosarul nr. x/2014, dosar în care Consiliul Local a fost obligat la plata unei sume de bani şi prin care s-a consfinţit calitatea procesuală pasivă a Consiliului Local al Municipiului Reşiţa.

63. În acest sens a menţionat şi faptul că prin adresa din 8 mai 2015 emisă de Municipiul Reşiţa, această din urmă entitate a arătat că părţile semnatare ale contractului de delegare de gestiune sunt Consiliul Local şi reclamanta, aceştia fiind titularii de drepturi şi obligaţii.

Ca atare, modalitatea de facturare, care nu a fost stabilită prin contract ci prin hotărâri ale Consiliului Local, nu poate avea nicio consecinţă cu privire la înlăturarea obligaţiei de plată.

J. Considerentele instanţei de recurs.

64. Analizând decizia recurată prin raportare la criticile şi apărările formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

65. Critica privind pretinsa autoritate de lucru judecat a încheierii de şedinţă din 17 martie 2015 a primei instanţe, nu poate fi reţinută.

Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în considerentele deciziei nr. 565 din 29 martie 2017 a reţinut că, în mod greşit, instanţa de apel din primul ciclu procesual a statuat că precizarea de acţiune depusă de reclamantă la termenul din 17 martie 2015 nu este o modificare de acţiune în sensul art. 204 alin. (1) C. proc. civ., statuând, la rândul ei, că este fondată critica privind modul greşit de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Reşiţa.

66. Mai mult, Înalta Curte a reţinut că admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local, s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 204 alin. (1) C. proc. civ., dar şi cu încălcarea principiului disponibilităţii, prin aceea că prin precizarea la acţiune reclamanta a pus concluzii în sensul respingerii excepţiei privind lipsa calităţii procesuale pasive invocată de Consiliul Local.

67. Totodată, prin decizia din recurs, pronunţată în primul ciclu procesual, s-a reţinut că, prin decizia recurată, a fost confirmată soluţia primei instanţe, care a modificat cadrul procesual, ignorând voinţa reclamantei care a dorit să se judece în contradictoriu şi cu Consiliul Local al Municipiului Reşiţa, prima instanţă nepunând nici măcar în discuţia părţilor modificarea cadrului procesual.

68. Ca atare, în rejudecare după casare, instanţa de apel a procedat în mod legal, soluţionând cauza în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului Reşiţa, astfel cum a solicitat reclamanta.

69. În speţă, nu poate fi vorba de o autoritate de lucru judecat a încheierii de şedinţă din 17 martie 2015 a primei instanţe, cât timp Înalta Curte a casat prima decizie a instanţei de apel care confirmase soluţia primei instanţe, inclusiv, sub acest aspect.

70. Nu poate fi reţinut nici motivul de recurs referitor la incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

71. Astfel, pe de o parte, critica cu privire la faptul că instanţa de apel a reţinut că Serviciul Public - Direcţia de Asistenţă Socială ar funcţiona în cadrul Consiliului local al Municipiului Reşiţa, iar nu în subordinea acestuia, cum este în realitate, nu reprezintă o critică de nelegalitate ci de netemeinicie, nerelevantă de altfel, iar pe de altă parte, nu se poate reţine nici încălcarea prevederilor art. 6 alin. (4) din Contractul nr. x din 15 septembrie 2011, ori a dispoziţiilor art. 1270 alin. (1) C. civ.

72. În acest sens, în mod corect, a reţinut instanţa de apel, în rejudecare după casare, că facturile fiscale emise de reclamantă au la bază tabelele nominale cu privire la beneficiarii abonamentelor gratuite sau reduse, emise de către Serviciul Public - Direcţia de Asistenţă Socială, astfel încât este evident faptul că aceste facturi fiscale au fost acceptate de către delegatar, care funcţionează în subordinea Consiliului Local al Municipiului Reşiţa.

73. Faptul că Serviciul Public - Direcţia de Asistenţă Socială are capacitate juridică şi patrimoniul propriu, nu poate conduce la concluzia că acesta ar fi trebuit chemat în judecată, cât timp contractul respectiv a fost încheiat între reclamantă şi Consiliul local al Municipiului Reşiţa şi cât timp părţile au convenit ca decontarea contravalorii facturilor emise să se realizeze prin intermediul acestui Serviciu Public.

74. În acest sens, pot fi reţinute şi apărările intimatei-reclamante cu privire la autoritatea de lucru judecat a soluţiei pronunţate în dosarul nr. x/2014 a Tribunalului Caraş-Severin, prin care s-a statuat asupra calităţii procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Reşiţa, rezultată din acelaşi contract încheiat între părţi.

75. Tot în acelaşi sens se poate reţine şi faptul că modalitatea de facturare nu a fost stabilită prin contract, în care părţi sunt reclamanta şi Consiliul Local al Municipiului Reşiţa, ci prin hotărâri ale acestuia din urmă, care nu pot fi invocate de această parte în ce priveşte înlăturarea obligaţiei de plată.

76. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI REŞIŢA împotriva deciziei civile nr. 762/A din 23 noiembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 28 februarie 2019.