Consumer credit clause challenge: appeal sent to Court of Appeal for lack of High Court jurisdiction.

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 03 octombrie 2016 pe rolul Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., a solicitat instanţei de judecată ca, prin hotărârea ce o va pronunţa: să constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute în cuprinsul Contractului de credit de consum nr. x/23.08.2006 la: art. 4.1. şi 4.3., referitor la dobânda prevăzută în contract; art. 4.1., referitor la comisionul de acordare credit de 3.482%; să oblige pârâta la restituirea sumelor excedentare percepute abuziv cu titlu de dobândă şi comision de acordare, în cuantum de 1.227.92 RON, cu dobânda legală calculată de la data plăţii până la momentul restituirii; să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 5219 din 04 mai 2017, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă, a admis în parte cererea de chemare în judecată. A constatat caracterul abuziv şi, în consecinţă, nulitatea absolută a clauzei stipulate în Convenţia de credit nr. x/23.08.2006 la art. 4.1, raportat la art. 4.3, sub aspectul posibilităţii băncii de a majora unilateral rata dobânzii, precum şi a clauzei prevăzute la art. 4.1 din aceeaşi convenţie, sub aspectul perceperii comisionului de acordare credit de 3.482% din valoarea creditului. A obligat pârâta să restituie reclamantului sumele excedentare dobânzii fixe de 9.95%/pe an, încasate cu titlu de dobândă de către aceasta între data de 23.08.2006 şi data de 19.09.2010, precum şi dobânda legală aferentă, calculată de la data la care s-au reţinut sumele şi până la data plăţii efective. A obligat pârâta să restituie reclamantului suma încasată cu titlul de comision de acordare credit, la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată de la data la care s-a reţinut suma şi până la data plăţii efective. A respins cererea în rest, ca neîntemeiată.

Prin Decizia civilă nr. 1858/2018 din 18 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva Sentinţei civile nr. 5219 din 04 mai 2017. A fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe şi a fost schimbată în parte soluţia primei instanţe, în sensul că a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantului de constatare a caracterului abuziv al clauzei referitoare la comisionul de acordare, precum şi cererea accesorie de restituire a sumelor încasate în temeiul acesteia. A fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea reclamantului de restituire a dobânzii excedentare. A fost menţinută în rest soluţia primei instanţe.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. C. S.A.

Prin Decizia civilă nr. 208/R din 10 septembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 19 octombrie 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat prin Decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018 şi publicată în M. Of. nr. 965/14.11.2018:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în M. Of. nr. 582/20.07.2017, revine curţilor de apel."

Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94 - 97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Bucureşti, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva Deciziei civile nr. 1858/2018 din 18 aprilie 2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2019.

GGC - NN