Conflict of jurisdiction in forced execution: debtor’s domicile versus secondary residence for determining competent court

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Deva la data de 19/01/2019, sub nr. x/2019, petentul BEJ A. a solicitat încuviinţarea executării silite pornită în dosarul execuţional nr. x/2019 ca urmare a cererii formulate de creditorului B., actualmente BNP C. SA, împotriva debitorului D., în temeiul titlului executoriu reprezentant contract de credit nr. x/29.12.2016.

Analizând cu prioritate excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în localitate, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Din verificările efectuate din oficiu în baza de date DEPABD, reiese că debitorul D., figurează începând cu data de 31 iulie 2018 cu reşedinţa în Mun. Timişoara, str. x, et. ap. 19.

Având în vedere aceste considerente, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Deva, invocată din oficiu, şi, în temeiul art. 529 alin. (2) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cereri către Judecătoria Timişoara.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara.

Conform art. 666 C. proc. civ. în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare (...)".

Instanţa de executare este, conform art. 651 C. proc. civ. judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Conform adresei din data de 06.02.2019 comunicate de grefa Judecătoriei Timişoara, debitorul D. avea domiciliul în sat (...), jud. Deva la data sesizării organului de executare (07.01.2019).

Conform art. 87 C. civ. domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală.

Potrivit art. 88 C. civ. reşedinţa persoanei fizice este în locul unde îşi are locuinţa secundară aşadar, domiciliul şi reşedinţa reprezintă noţiuni distincte, ce nu se confundă. Din moment ce C. proc. civ. nu face referire la reşedinţa debitorului, aceasta nu poate fi avută în vedere pentru determinarea instanţei de executare, în consecinţă, s-a constatat că instanţa de executare este Judecătoria Deva, instanţa în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Faţă de cele relevate, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Timişoara şi, în temeiul art. 134 şi art. 135 C. proc. civ., constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa competentă să soluţioneze conflictul de competenţă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Obiectul cauzei este reprezentat de cererea de încuviinţare executare silită formulată de petentul BEJ A..

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în localitate, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Textul consacră regula formulării cererii de încuviinţare a executării silite la domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

La data sesizării organului de executare debitorul D. avea domiciliul în sat (...), jud. Deva, aşadar pe raza teritorială a Judecătoriei Deva, drept urmare aceasta este instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4), C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Judecătoriei Deva căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 februarie 2019.