Validity of contractual jurisdiction clause designating "Bucharest Court" without specifying sector in negative conflict of competence

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti la data de 23.01.2018, sub nr. x/2018, reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 31.291,85 euro, în echivalent în RON la cursul BNR la data efectivă a plăţii; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate la această sumă, de la data de 01.01.2018 data scadenţei obligaţiei principale, şi până la data achitării efective a debitului, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 12.04.2018, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Analizând excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, invocată de pârâtă, instanţa a reţinut că aceasta este fondată reţinând argumentaţia pârâtei în sensul neaplicabilităţii art. 12 din contract şi implicit a art. 126 alin. (1) C. proc. civ., astfel că rămân incidente prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. având în vedere că părţile au optat pentru o anumită instanţă, alta decât cea care în mod normal ar fi fost competentă să soluţioneze litigiul în raport de prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., în condiţiile în care clauza contractuală vizând acest aspect este neclară, nearătându-se în mod expres că părţile aleg Judecătoria sectorului 6 Bucureşti.

Pe cale de consecinţă, reţinând că prevederile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt aplicabile, întrucât convenţia părţilor, inserată în art. 12 din contractul anterior menţionat, nu menţionează explicit opţiunea părţilor pentru o anumită instanţă, alta decât cea care ar fi în mod normal competentă, iar în convenţie nu este determinată exact instanţa aleasă, ci numai gradul instanţei (judecătoria) şi localitatea (Bucureşti); că prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. nu sunt aplicabile, întrucât nu s-a prevăzut în contract locul executării obligaţiilor asumate de pârâta-vânzător, nici măcar în parte s-a apreciat că singura normă de competenţă teritorială aplicabilă rămâne cea de drept comun, inserată în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., respectiv instanţa de la sediul pârâtei, instanţă care în speţă, este Judecătoria Pătârlagele, judeţul Buzău.

Prin Sentinţa civilă nr. 4492/13.06.2018 Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe invocată de către pârâtă şi a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Pătârlagele.

La Judecătoria Pătârlagele cauza a fost înregistrată sub nr. x/2018 din 15.11.2018.

Prin rezoluţia din data de 16.11.2018 s-a stabilit primul termen la această instanţă la 08.02.2019 cu citarea părţilor.

La acest termen, cu ocazia verificării competenţei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 131 C. proc. civ., reclamanta a invocat în condiţiile prevăzute de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa teritorială a Judecătoriei Pătârlagele, în favoarea căreia s-a declinat competenţa, susţinându-şi punctul de vedere exprimat în cererea de chemare în judecată în sensul că este competentă teritorial Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, fiind vorba de o alegere de competenţă convenţională, în condiţiile prevăzute de art. 126 C. proc. civ.

Analizând excepţia, prin prisma argumentelor invocate de către părţi, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ., părţile pot conveni în scris sau, în cadrul litigiilor născute şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei, ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună, să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă, o astfel de situaţie fiind în speţa de faţă.

În raport de obiectul cererii, competenţa materială aparţine judecătoriei iar competenţa teritorială nu este una exclusivă, de la care părţile nu pot deroga.

Prin contractul încheiat între părţi, la cap. 12 s-a prevăzut în mod expres că în cazul în care părţile nu ajung la o înţelegere pe cale amiabilă, litigiul decurgând din contractul menţionat va fi de competenţa Judecătoriei Bucureşti, unde-şi are sediul Vânzătorul.

Această prevedere contractuală reprezintă o alegere de competenţă în sensul prevăzut de art. 126 C. proc. civ., care se aplică îndeosebi litigiilor în care competenţa de drept comun ar aparţine unei alte instanţe decât aceea de la sediul reclamantei, aşa cum este cazul în situaţia de faţă.

Pentru aceste considerente, instanţa a constatat că sunt aplicabile litigiului de faţă prevederile art. 12 din contractul părţilor şi respectiv cele ale art. 126 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât rezultă în mod implicit opţiunea părţilor pentru instanţa de la sediul reclamantei, această instanţă fiind Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

Pe cale de consecinţă, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de către reclamantă, referitor la Judecătoria Pătârlagele, judeţul Buzău, în favoarea căreia s-a declinat competenţa şi a declinat la rândul său competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti. A constatat că s-a ivit conflict negativ de competenţă în condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Reclamanta a învestit instanţa cu o cerere în pretenţii decurgând din contractul încheiat cu pârâta.

Conform art. 126. (1) C. proc. civ. părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.

Prin contractul încheiat între părţi, la Capitolul 12 s-a prevăzut în mod expres că în cazul în care părţile nu ajung la o înţelegere pe cale amiabilă, litigiul decurgând din contractul menţionat va fi de competenţa Judecătoriei Bucureşti, unde-şi are sediul vânzătorul.

Această prevedere reprezintă o clauză atributivă de competenţă, părţile convenind să atribuie competenţa de soluţionare a litigiilor născute din derularea contractului în favoarea instanţelor competente material aflate pe raza Municipiului Bucureşti, chiar dacă aceste instanţe nu au fost nominalizate expres.

Întrucât competenţa de soluţionare a litigiului de faţă nu este una exclusivă, ci alternativă, iar litigiul vizează drepturi de creanţă, clauza atributivă de competenţa stipulată de către părţi la art. 12 din convenţie produce efecte în cauză, în sensul prorogării voluntare de competenţă în favoarea instanţei sesizate, alta decât instanţele la care se referă art. 107 C. proc. civ.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4), C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 februarie 2019.