Competent forum for individual labor conflicts: employee’s choice between domicile and workplace jurisdiction under Law No. 62/2011
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by awarding competence to the Cluj Tribunal, confirming its status as the competent court for the underlying labor dispute. The case involved a negative conflict arising when the Cluj Tribunal initially declined jurisdiction to the Hunedoara Tribunal based on the plaintiff’s domicile, only for the Hunedoara Tribunal to later admit an ex officio objection of lack of territorial jurisdiction and refer the matter back to Cluj, creating a reciprocal declination. In its decision, the Court determined that the dispute constitutes an individual labor conflict governed by the special and derogatory provisions of the Labor Dialogue Law, which grants the employee-plaintiff the alternative choice to file suit either at their domicile or at their workplace. Relying on Article 210 of Law No. 62/2011 and Articles 133 and 135 of the Code of Civil Procedure, the Court held that because the plaintiff elected to sue at the workplace located within Cluj’s circumscription, the Cluj Tribunal was the legally competent forum, thereby validating the plaintiff’s original choice of venue.
Legislator headnote
AI generatedart. 131 C. proc. civ, art. 210 din Legea nr. 62/2011, art. 131 alin. (2) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) din C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ; Competent forum for individual labor conflicts: employee’s choice between domicile and workplace jurisdiction under Law No. 62/2011: Faţă de considerentele de mai sus, în baza art. 123 alin. (1), art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu art. 210 din Legea nr. 62/2011, instanţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu, a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Cluj iar, în temeiul art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul instanţei competente să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, şi anume Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Cluj sub nr. x/2018 şi precizată ulterior, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta SC B. SRL, solicitând să se dispună obligarea acesteia la achitarea sumei de 750 euro reprezentând diferenţă diurnă cuvenită şi neachitată, sumă ce urmează a fi actualizată la data plăţii efective, precum şi cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 2529/20.09.2018, Tribunalul Cluj a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, reţinând în esenţă că domiciliul reclamantului se află în judeţul Hunedoara, iar competenţa teritorială este exclusivă.
La data de 23.10.2018, dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Hunedoara, sub acelaşi număr.
La termenul de judecată din data de 12.12.2018, cu ocazia verificării din oficiu a competenţei, în temeiul art. 131 C. proc. civ. Tribunalul Hunedoara a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială, care a fost admisă pentru următoarele considerente:
Litigiul dedus judecăţii este un conflict individual de muncă, pretenţiile reclamantului izvorând dintr-un contract individual de muncă.
Potrivit art. 269 alin. (2) din C. muncii republicat, cererile referitoare la conflictele de muncă "se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul".
De asemenea, conform art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă "se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", iar reclamantul a ales instanţa competentă în a cărei circumscripţie are locul de muncă, adică Tribunalul Cluj, pârâta având sediul în Cluj.
Mai mult, prin încheierea interlocutorie din data de 14.06.2018, Tribunalul Cluj şi-a verificat competenţa general, material şi teritorial, astfel că nu mai poate reveni asupra acestui aspect.
Faţă de considerentele de mai sus, în baza art. 123 alin. (1), art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu art. 210 din Legea nr. 62/2011, instanţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu, a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Cluj iar, în temeiul art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul instanţei competente să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, şi anume Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.
Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
În cauză, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, reclamantul are calitatea de angajat al pârâtei, aşadar litigiul cu care a a fost învestită instanţa este un litigiu de muncă.
Legea dialogului social nr. 62/2011, aplicabilă speţei, prevede în Capitolul VI - Conflictele individuale de muncă care este procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă de către instanţele judecătoreşti.
În conformitate cu dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
Norma de competenţă enunţată are caracter special şi derogatoriu de la dreptul comun, competenţa revenind instanţei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul/reşedinţa sau locul de muncă reclamantul. Ca urmare, textul legii prevede o competenţă alternativă, la alegerea reclamantului, care poate opta între instanţa competentă de la domiciliul său sau cea de la locul său de muncă.
Reclamantul are domiciliul pe raza teritorială a Tribunalului Hunedoara însă acesta a ales să introducă cererea de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Cluj, în a cărei circumscripţie îşi are locul de muncă.
Drept urmare, faţă de considerentele ce preced şi de dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 februarie 2019.