Judicial salary claims: Conflict of jurisdiction resolved by prioritizing Art. 127 CCP impartiality rule over labor law territorial competence

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ la data de 17.04.2018 sub nr. x/2018 reclamanta A. chemat în judecată pârâţii Tribunalul Neamţ, Tribunalul Prahova şi Ministerul Justiţiei, solicitând instanţei ca prin hotărârea care o va pronunţa să dispună admiterea acţiunii în sensul obligării pârâţilor la reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 421,36 începând cu data de 09.04.2015, respectiv în cuantum de 463,5 începând cu data de 01.12.2015, precum şi obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului creat în sensul plăţii diferenţelor drepturilor salariale dintre veniturile cuvenite reclamanţilor şi veniturile efectiv încasate, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective la care se va adăuga valoarea dobânzii legale calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată, până la data plăţii efective.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 153/2017, O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2015, Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 23/26.09.2016, O.U.G. nr. 57/2015, O.U.G. nr. 20/2016, O.U.G. nr. 99/2016, C. civ..

La termenul de judecată din data de 20.09.2018 instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale iar prin Sentinţa nr. 1226/15.11.2018 a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 18.12.2018 sub nr. x/2018.

În şedinţa publică din data de 11.01.2019 instanţa a invocat din oficiu şi a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei teritoriale, ulterior reţinând cauza în pronunţare.

Deliberând cu prioritate asupra excepţiei necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a reţinut că prezentul litigiu a fost declanşat de reclamantă în temeiul art. 231 C. Muncii, prin cererea de chemare în judecată solicitând instanţei ca prin hotărârea care o va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale restante.

Potrivit dispoziţiilor art. 231 din C. muncii, prin conflict de muncă se înţelege conflictul dintre salariaţi şi angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă.

În continuare, instanţa a reţinut că în baza art. 269 din C. muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii, astfel conform alin. (2), cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul, iar potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011 cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În conformitate cu dispoziţiile art. 116 din C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Din înscrisurile depuse la dosar, instanţa a reţinut că, începând cu data de 01.07.2016 reclamanta îşi desfăşoară activitatea în cadrul Tribunalului Prahova, dar are domiciliul în Piatra-Neamţ, str. x, jud. Neamţ.

De asemenea, instanţa a reţinut că, reclamanta a dedus judecăţii un conflict de muncă în sensul prevederilor art. 231 şi în temeiul art. 116 din C. proc. civ. a ales Tribunalul Neamţ ca instanţă competentă în raport cu locul domiciliul reclamantului.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 269 C. muncii coroborate cu prevederile art. 116 C. proc. civ., competenţa teritorială aparţine Tribunalului Neamţ, instanţa aleasă de către reclamant prin înregistrarea cererii de chemare în judecată pe rolul acesteia.

Având în vedere considerentele de fapt şi de drept expuse, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată şi, în temeiul art. 129 - art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 269 din C. muncii, respectiv art. 210 din Legea 62/2011, a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Neamţ, a constatat ivit un conflictul negativ de competenţă şi pe cale de consecinţă a dispus ca dosarul să fie înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că, prin cererea de chemare în judecată ce formează obiectul prezentei cauze, reclamanta A., deţinând funcţia de judecător, a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Neamţ, Tribunalul Prahova şi Ministerul Justiţiei, obligarea acestora la acordarea unor drepturi salariale.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 638/23.07.2018, s-a reţinut că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. sunt neconstituţionale, încălcând principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul lor. De asemenea, s-a statuat că noţiunea de,.judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. îşi găseşte un sens constituţional numai în măsura în care aceasta vizează şi instanţa de judecată, astfel încât competenţa facultativă urmează a se aplica şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Norma prevăzută de art. 127 alin. (1) C. proc. civ. are incidenţă în cauză, prevalând faţă de dispoziţiile art. 269 alin. (2) din C. muncii republicat, coroborat cu art. 210 din Legea nr. 62/2011, dată fiind funcţiunea normei statuate de art. 127 C. proc. civ. şi anume aceea de înlăturarea oricărei suspiciuni de soluţionare părtinitoare a cauzei datorate calităţii părţii.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4), C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a-VIII-a, conflicte de muncă şi asigurări sociale, instanţă judecătorească indicată de către reclamantă, de acelaşi grad aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate Curţii de Apel Ploieşti, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 februarie 2019.