Consumer loan abusive clauses dispute; appellate jurisdiction under hierarchical court structure for specialized tribunal decisions

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 29 iunie 2016 sub nr. de dosar x/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat instanţei să constate următoarele:

- în Convenţia de credit nr. x/08.08.2007 sunt stipulate clauze abuzive şi anume:

- clauza prevăzută la pct. 4.1 cu privire la comisionul de acordare în procent de 2,5% din valoarea creditului, respectiv comisionul de administrare lunară a creditului de 0,3% aplicat la valoarea soldului creditului;

- clauza prevăzută la pct. 4.3 cu privire la dreptul pârâtei de a modifica unilateral dobânda şi comisioanele bancare;

- să se dispună anularea acestor clauze, repunerea părţilor în situaţia anterioară şi în consecinţă:

- obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor încasate nelegal de la reclamantă, reprezentând "comision de acordare" şi "comision de administrare", precum şi sumele reprezentând:

1) în principal:

diferenţa dintre dobânda percepută efectiv de către pârâtă şi dobânda ce ar fi trebuit raportată la indicele de referinţă "libor", având în vedere marja fixă de la data încheierii contractului de credit (marja fixă = dobânda de achiziţie de la încheierii contractului - indicele libor de la data contractării), actualizată cu dobânda legală, aplicată asupra fiecărei plăti nedatorate pârâtei, de la data plăţii şi până la data restituirii efective a fiecărei sume;

2) în subsidiar:

diferenţa dintre dobânda percepută efectiv de către pârâtă şi dobânda stabilită la data încheierii contractului de credit, actualizată cu dobânda legală aplicată asupra fiecărei plăti nedatorate pârâtei, de la data plăţii şi până la data restituirii efective a fiecărei sume.

Prin Sentinţa civilă nr. 5733/2016 din 25 noiembrie 2016, pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş, a fost admisă în parte cererea formulată de A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. şi s-a constatat că au natură abuzivă prevederile din Contractul de credit nr. x/08.08.2007 care stabilesc:

1. comisionul de acordare credit, clauza 4.1 din contract, referitoare la comisionul de acordare;

2. comisionul de administrare credit, clauza 4.1 din contract, referitoare la comisionul de administrare;

3. clauza prevăzută de art. 4.3 din contract, referitoare la posibilitatea băncii de a modifica unilateral rata dobânzii şi/sau comisioanelor.

S-a dispus înlăturarea acestora din contractul de credit.

Pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumelor achitate de aceasta cu titlu de comision de acordare 2,5% din credit, respectiv suma de 326,75 CHF, comision de administrare lunară de 0,3%, precum şi diferenţa de dobândă între cea stabilită iniţial de 7,95% şi cea percepută efectiv prin modificarea dobânzii asupra cărora se vor calcula dobânzi legale de la data plăţii efectuate de reclamantă şi până la plata de către pârâtă a sumelor cuprinse în hotărâre.

S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere referitor la definirea dobânzii.

Pârâta a fost obligată la plata sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 196/A/2018 din 5 mai 2018, pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş Litigii cu Profesioniştii a fost respins apelul declarat de pârâta-apelantă B. S.A. împotriva Sentinţei civile nr. 5733/2016 din 25 noiembrie 2016, ca nefondat. A fost obligată apelanta la plata sumei de 1.800 RON, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, către intimată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. B. S.A.

Prin Decizia nr. 1668/R din 21 septembrie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 15 octombrie 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Specializat Mureş Litigii cu Profesioniştii, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat prin Decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018 şi publicată în M. Of. nr. 965/14.11.2018:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în M. Of. nr. 582/20.07.2017, revine curţilor de apel."

Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Specializat Mureş Litigii cu Profesioniştii, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Târgu Mureş, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva Deciziei nr. 196/A/2018 din 5 mai 2018, pronunţate de Tribunalul Specializat Mureş Litigii cu Profesioniştii, în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2019.

GGC - NN