Jurisdictional allocation of cassation appeals against tribunal judgments in cases valued under 200,000 RON following the Constitutional Court's 2017 decision.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice (ICCJ) admitted its exception of lack of material jurisdiction and declined competence in favor of the Suceava Court of Appeal, leaving the judgment of the appeal court in force pending transfer to the proper instance. The dispute arose from a commercial loan contract where borrowers successfully challenged administrative and rescheduling commission clauses as abusive, with first- and second-instance courts ordering the bank to remove the clauses and refund the collected fees plus legal interest. The bank filed a cassation appeal, but the ICCJ determined it lacked jurisdiction because, following the Constitutional Court's modification of the judicial hierarchy and the ICCJ's own decision establishing uniform interpretation of the Code of Civil Procedure, appeals against tribunal judgments in monetary cases valued up to 200,000 RON fall under the competence of the courts of appeal, not the Supreme Court. The decisive legal basis included Articles 96(3) and 97(1) of the Code of Civil Procedure regarding court jurisdiction, and the mandatory nature of the ICCJ's decision in interest of the law (Decision No. 18/2018) which allocated jurisdiction for such appeals to the appellate courts.
Legislator headnote
AI generatedart. 494 C. proc. civ, art. 96 pct. 3 C. proc. civ, art. 483 C. proc. civ, art. 517 alin. (4) C. proc. civ, art. 97 pct. 1 C. proc. civ; Jurisdictional allocation of cassation appeals against tribunal judgments in cases valued under 200,000 RON following the Constitutional Court's 2017 decision: The dispute arose from a commercial loan contract where borrowers successfully challenged administrative and rescheduling commission clauses as abusive, with first- and second-instance courts ordering the bank to remove the clauses and refund the collected fees plus legal interest. The bank filed a cassation appeal, but the ICCJ determined it lacked jurisdiction because, following the Constitutional Court's modification of the judicial hierarchy and the ICCJ's own decision establishing uniform interpretation of the Code of Civil Procedure, appeals against tribunal judgments in monetary cases valued up to 200,000 RON fall under the competence of the courts of appeal, not the Supreme Court. The decisive legal basis included Articles 96(3) and 97(1) of the Code of Civil Procedure regarding court jurisdiction, and the mandatory nature of the ICCJ's decision in interest of the law (Decision No. 18/2018) which allocated jurisdiction for such appeals to the appellate courts.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for admitting the exception of lack of material jurisdiction and declining competence in favor of the appellate court.
Full text
Asupra cererii de recurs de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava, la data de 24.10.2016, sub nr. de dosar x/2016, reclamanţii A. şi B. au solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâtele SC C.. prin mandatar SC D. SA Bucureşti ca, prin hotărârea ce o va pronunţa: să constate că art. III, referitor la art. 5.1 lit. c) din actul adiţional nr. x/01.06.2012 la contractul de credit x/14.05.2008, privind comisionul de administrare credit conţine clauze abuzive; să constate că art. III, referitor la art. 5.1 lit. f) din actul adiţional nr. x/01.06.2012, privind comisionul lunar de reeşalonare conţine clauze abuzive; să constate nulitate absolută şi să oblige la eliminarea clauzelor; să oblige la restituirea comisionului de administrare şi a comisionului de reeşalonare încasat; să oblige pârâta la plata dobânzii legale aferente, de la data plăţii. Cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 1636 pronunţată la data de 21 aprilie 2017, Judecătoria Suceava a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta C.. A constatat caracterul abuziv şi, în consecinţă, nulitatea absolută a clauzei art. III referitor la art. 5.1 lit. c) din Actul adiţional nr. x/01.06.2012 la Contractul de facilitate de credit şi de garanţie nr. 106324/14.05.2008 privind comisionul de administrare de 0,15% lunar, aplicat la valoarea soldului creditului începând cu scadenţa din data de 01.07.2013 inclusiv şi până la data rambursării integrale a creditului. A constatat caracterul abuziv şi, în consecinţă, nulitatea absolută a clauzei art. III referitor la art. 5.1 lit. f) din Actul adiţional nr. x/01.06.2012 la Contractul de facilitate de credit şi de garanţie nr. 106324/14.05.2008 privind comisionul de reeşalonare a creditului de 0,85% p.a. aplicat la soldul creditului şi perceput lunar împreună cu rata, începând cu scadenţa din data de 01.07.2013. A obligat pârâta la modificarea Actului adiţional nr. x/01.06.2012 la Contractul de facilitate de credit şi de garanţie nr. 106324/14.05.2008 în sensul eliminării clauzelor abuzive. A obligat pârâta la restituirea în favoarea reclamanţilor a sumelor încasate cu titlu de comision de administrare şi de reeşalonare, echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plăţii, începând cu data de 01.07.2013 şi până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestora calculate de la data încasării şi până la data restituirii efective. A obligat pârâta la plata în favoarea reclamanţilor a sumei de 1500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. De asemenea, a respins, ca neîntemeiată, cererea pârâtei de obligare a reclamanţilor la plata în favoarea sa a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta C..
Prin Decizia civilă nr. 134/2018 din 21 februarie 2018 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă, a fost respins apelul formulat apelanta C., împotriva Sentinţei nr. 1636 din data de 21.04.2017 pronunţată de Judecătoria Suceava în Dosarul nr. x/2016, intimaţi fiind reclamanţii A. şi B., ca neîntemeiat. A fost obligată apelanta la plata către intimaţi a sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurenta-pârâtă SC C. - prin mandatar SC D. SA
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava, instanţă care a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.
Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ. "curţile de apel judecă: ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din acelaşi act normativ, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
Prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965/14.11.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, revine curţilor de apel.
Având în vedere că deciziile pronunţate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată.
Pornind de la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă Decizia nr. 134/2018 din 21 februarie 2018 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă.
Fiind atacată o hotărâre pronunţată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competenţa materială a curţii de apel, ca instanţă imediat superioară tribunalului.
Având în vedere că instanţa imediat superioară Tribunalului Suceava este Curtea de Apel Suceava rezultă că soluţionarea recursului declarat în prezenta cauză este de competenţa materială a acestei din urmă instanţe.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) raportat la art. 96 pct. 3 şi art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Suceava.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-pârâtă SC C. - prin mandatar SC D. SA împotriva Deciziei civile nr. 134/2018 din 21 februarie 2018 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Suceava.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 februarie 2019.
GGC - GV