Municipal rent and maintenance claims: exclusive appellate jurisdiction for tribunal judgments in cases valued under 200,000 RON following constitutional correction of statutory competence.
Legislator summary
AI generatedIn a procedural decision, the High Court of Cassation and Justice (ICCJ) admitted the exception of lack of material jurisdiction and referred the case to the Court of Appeal Bacau, effectively leaving the Tribunal's second-instance judgment in force. The dispute concerned a claim by a municipal authority against tenants for unpaid maintenance costs and late-payment penalties on rent, where the Tribunal had partially upheld the city's claim while admitting the statute of limitations defense for part of the period. The decisive legal basis was the hierarchical organization of judicial instances and the specific competence rules established by ICCJ Decision No. 18/2018, which, following a Constitutional Court ruling, assigns jurisdiction for appeals against tribunal decisions in cases valued up to 200,000 RON to the courts of appeal, rather than the ICCJ.
Legislator headnote
AI generatedart. 132 C. proc. civ, art. 483 din C. proc. civ, art. 97 pct. 1 din C. proc. civ, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, art. 517 alin. (4) din C. proc. civ; Municipal rent and maintenance claims: exclusive appellate jurisdiction for tribunal judgments in cases valued under 200,000 RON following constitutional correction of statutory competence: Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamţ sub nr. x/2015 din data de 06.10.2015 reclamantul Municipiul Piatra-Neamţ - prin Primar (prin împuternicit S.C. A. S.R.L) a solicitat obligarea pârâţilor B. şi C. la plata sumei de 362,3 RON, reprezentând cheltuieli de întreţinere restante aferente lunii decembrie 2014, la plata sumei de 81,56 RON, reprezentând penalităţi de întârziere aferente chiriei neachitate în perioada ianuarie 2012 - septembrie 2013, precum şi actualizarea întregii creanţe cu dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României.
Prin Sentinţa civilă nr. 2997 din data de 16 iunie 2017, pronunţată de Judecătoria Piatra-Neamţ, secţia Civilă, a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru capătul de cerere având ca obiect "penalităţi de întârziere la chiria restantă aferentă perioadei iunie 2012 - septembrie 2013", invocată de pârâţii B. şi C. A fost admisă în parte acţiunea civilă având ca obiect "pretenţii", formulată de reclamant. A fost obligată pârâta B. să plătească reclamantului suma de 362,93 RON, reprezentând cheltuieli de întreţinere restante aferente lunii decembrie 2014, şi suma de 79,09 RON, reprezentând penalităţi de întârziere la chiria restantă aferentă perioadei ianuarie 2012 - septembrie 2013, calculate până la data de 31.07.2015.
Prin Decizia civilă nr. 403 din 14 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă, a fost admis apelul declarat de pârâţii B. şi C. împotriva Sentinţei civile nr. 2997 din 16 iunie 2017. A fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru perioada ianuarie 2012 - septembrie 2012, invocată de pârâţi. Au fost obligaţi pârâţii B. şi C. să plătească reclamantului suma de 67,62 RON, cu titlu de penalităţi de întârziere la chiria restantă, pentru perioada octombrie 2012 - septembrie 2013, în loc de în loc de "79,09 RON reprezentând penalităţi de întârziere la chiria restantă aferentă perioadei ianuarie 2012 - septembrie 2013, calculată până la data de 31.07.2015". Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, care nu sunt contrare prezentei decizii. A fost obligat intimatul să plătească apelanţilor suma de 20 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată suportate în apel.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 06 septembrie 2018.
Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat prin Decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018 şi publicată în M. Of. nr. 965/14.11.2018:
"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în M. Of. nr. 582/20.07.2017, revine curţilor de apel."
Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.
A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 Judecători.
Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94 - 97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.
Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.
Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:
"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."
De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Neamţ, secţia I civilă, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Bacău, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenţii-pârâţi B. şi C. împotriva Deciziei civile nr. 403 din 14 martie 2018, pronunţate de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Bacău.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2019.
GGC - NN