Cassation appeal terminated and incident appeal without effect in traffic accident damages claim against insolvent insurer

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Focşani la data de 20 mai 2014, sub nr. x/2014, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei SC B. SA la plata sumei de 705 RON reprezentând cost medicamente, materiale sanitare, 150.000 euro reprezentând daune morale ca urmare a fracturării braţului stâng în urma accidentului de circulaţie, braţ care nu mai este funcţional. Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei şi la plata unei indemnizaţii lunare întrucât şi-a pierdut capacitatea de muncă şi nu mai poate efectua operaţii care necesită două mâini.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1073 C. civ.

Judecătoria Focşani, prin Sentinţa civilă nr. 66 din 15 ianuarie 2015, a declinat competenţa soluţionării dosarului în favoarea Tribunalului Vrancea, reţinând că în cauză valoarea pretenţiilor enunţate depăşeşte limita valorii până la care este competentă.

Prin Sentinţa civilă nr. 4 din 3 februarie 2016 Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă, a respins excepţia netimbrării ca neîntemeiată.

Totodată, a respins excepţiile privind lipsa calităţii procesuale pasive invocate de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

S-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A. şi a fost obligat pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor pentru SC B. SA în insolvenţă, să plătească reclamantei suma de 705 RON cu titlu de daune materiale şi suma de 35.000 euro, în echivalent în RON la cursul BNR din ziua plăţii, cu titlu de daune morale.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei pentru sumele acordate cu titlu de daune materiale şi morale o penalitate de 0,2% pe zi de întârziere, calculată de la data sesizării instanţei - 23 iunie 2014 şi până la plata efectivă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta A. şi pârâţii B. SA prin lichidator judiciar şi Fondul de Garantare al Asiguraţilor.

Prin Decizia civilă nr. 171/A din 10 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, au fost admise apelurile declarate de către pârâţii Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi B. SA Bucureşti prin lichidator judiciar provizoriu C..

Totodată, a fost schimbată în parte Sentinţa civilă nr. 4 din 3 februarie 2016 a Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

A fost respinsă acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor pentru lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei.

A fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta SC B. SA prin lichidator judiciar provizoriu C. şi, în consecinţă, a fost obligată pârâtă să plătească reclamantei suma de 705 RON cu titlu de despăgubiri materiale, suma de 10.000 euro (în loc de 35.000 euro) sau echivalentul în RON al acesteia, la cursul BNR din ziua efectuării plăţii, cu titlu de daune morale şi suma de 1.213 RON cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.

A fost obligată pârâtă să plătească reclamantei, pentru sumele acordate cu titlu de despăgubiri materiale şi daune morale, dobânda legală, de la data introducerii acţiunii şi până la data plăţii efective.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate, respectiv dispoziţiile privind respingerea excepţiei netimbrării şi respingerea celorlalte pretenţii ale reclamantei.

De asemenea, au fost înlăturate din cuprinsul sentinţei atacate dispoziţiile contrare acestei decizii.

A fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 4 din 3 februarie 2016 pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă.

La data de 3 noiembrie 2016 recurenta-reclamantă A. a declarat recurs împotriva deciziei evocate anterior, fiind întemeiat pe dispoziţiile art. 299 C. proc. civ. şi Ordinul CSA nr. 14/2015.

În cuprinsul acestuia, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea căii extraordinare de atac astfel cum a fost formulată, casarea deciziei atacate, iar în rejudecare a solicitat ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să menţină Sentinţa civilă nr. 4/2016 a Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă, ca fiind legală şi temeinică.

Recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de apel a reţinut în mod greşit că ar exista un raport obligaţional în ipoteza în care reclamanta depunea o cerere la Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi acesta refuza să o rezolve. În plus, a susţinut că pentru a proceda în acest sens ar fi trebuit să deţină o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, lucru care nu se întâmplă în speţă întrucât nu a fost pronunţată nicio decizie definitivă prin care să facă dovada creanţei.

Totodată, recurenta a mai arătat că instanţa de apel a apreciat eronat că Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu ar fi succesoarea în drepturi şi obligaţii a SC B. SA.

De asemenea, s-a contestat şi interpretarea instanţei de apel cu privire la evaluarea suferinţei fizice şi psihice a sa, precum şi aprecierile legate de penalităţi.

La data de 26 ianuarie 2017, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare şi recurs incident.

S-a solicitat respingerea recursului reclamantei ca fiind inadmisibil în raport cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) raportat la art. 488 C. proc. civ. şi cuantumul pretenţiilor solicitate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată.

În ceea ce priveşte recursul incident, s-a solicitat admiterea acestuia în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., iar conform art. 496 alin. (2) acelaşi cod a solicitat casarea în parte a hotărârii recurate. Recursul incident a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurentul-pârât a susţinut că instanţele trebuiau să constate că finalitatea urmărită de reclamantă prin promovarea acţiunii ce constituie obiectul litigiului, respectiv obligarea Fondului de Garantare a Asiguraţilor la plata unor sume de bani, dar datorate de B. SA, în faliment, corespunde dispoziţiilor Capitolului III din Legea nr. 213/2015, art. 11 şi următoarele, act normativ special şi a cărui incidenţă în cauză trebuia a fi analizată prioritar de către instanţă, potrivit principiului specialia generalibus derogant.

S-a mai arătat că, deşi reclamanta are o sentinţă definitivă şi executorie, aceasta nu poate fi pusă în executare întrucât orice cerere de executare silită împotriva unei societăţi declarate în faliment se suspendă de drept în temeiul art. 75 şi art. 262 din Legea nr. 85/2014.

În plus, raportat la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, s-a susţinut că reclamanta este decăzută din dreptul de a fi despăgubită de la Fondul de Garantare a Asiguraţilor, cererea de plată fiind, în opinia sa, făcută cu mult peste împlinirea celor 90 de zile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, sentinţa de deschidere a procedurii falimentului devenind definitivă la 28 aprilie 2016, iar cele 90 de zile s-au împlinit la 28 iulie 2017.

La data de 17 ianuarie 2017, D. a formulat întâmpinare la recursul reclamantei A., solicitând admiterea acestuia şi menţinerea sentinţei pronunţate de Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă, ca fiind temeinică şi legală.

La data de 23 februarie 2017 recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând respingerea apărărilor formulate de această parte.

Totodată, s-a susţinut că temeiul de drept al motivelor invocate în susţinerea recursului său este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

La data de 28 februarie 2016, intimata-pârâtă B. SA Bucureşti prin lichidator Judiciar provizoriu C. a formulat concluzii scrise prin care a învederat că recursul reclamantei nu este admisibil, întrucât vizează numai aspecte de fond, analizate deja de către prima instanţă şi cea de apel.

Cu privire la recursul incident, s-a susţinut că acesta este admisibil, sens în care a solicitat instanţei să dispună suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 414 alin. (1) C. proc. civ., printr-o încheiere definitivă, suspendare care operează faţă de toate părţile, având în vedere incidenţa prevederilor art. 262 alin. (4) şi art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, precum şi solicitarea de suspendare a judecării cauzei făcută de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, atât în primă instanţă, cât şi în apel.

Recurenta-reclamantă A. a formulat precizări cu privire la concluziile pârâtei B., solicitând în esenţă respingerea apărărilor acesteia.

Prin rezoluţia aflată la dosar, s-a stabilit că recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 29 alin. (1) lit. i) şi art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

La data de 26 aprilie 2017 s-a întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat de recurenta-reclamantă A. şi a recursului incident declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva Deciziei civile nr. 171/A din 10 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Prin încheierea de şedinţă din 20 iunie 2017, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurenta-reclamantă A. şi intimatul-intervenient D. au depus la dosar puncte de vedere asupra raportului.

Prin încheierea din 17 octombrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a suspendat judecata recursurilor, conform art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, raportat la faptul că prin Sentinţa civilă nr. 9661/03.12.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, a fost dispusă deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei SC B. SA fiind desemnat lichidator judiciar C..

Urmare a referatului întocmit la 12 decembrie 2018, s-a fixat termen de judecată astăzi, în vederea efectuării verificărilor prevăzute de art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit căruia "pentru cauzele a căror judecată se suspendă, instanţa verifică periodic dacă mai subzistă cauza care a determinat suspendarea, fixând în acest scop termene de verificare."

Verificând măsura în care, în speţă, mai subzistă cauza care a determinat suspendarea, Înalta Curte reţine că potrivit art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, "hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acţiunilor judiciare sau extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societăţii de asigurare/reasigurare debitoare (...)."

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 242 din Legea nr. 85/1014, "prevederile cap. I, cu excepţia celor cuprinse în secţiunea a 6-a, se vor aplica în mod corespunzător procedurii falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare, cu derogările prevăzute în acest capitol."

Conform art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, aplicabile şi procedurii falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare, conform dispoziţiilor art. 242 mai sus citat, "la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează."

Din interpretarea textelor de lege mai sus citate rezultă că măsura suspendării judecăţii produce efecte până la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, când acţiunea judiciară încetează.

În speţă, Sentinţa civilă nr. 9661 din 3 decembrie 2016, prin care Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei SC B. SA a rămas definitivă, ca urmare a respingerii apelurilor declarate împotriva acesteia, prin Decizia nr. 788A din 28 aprilie 1016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Aşa fiind, instanţa supremă constată că în cauză nu se impune menţinerea măsurii suspendării, care, aşa cum s-a arătat şi în precedent, produce efecte până la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, când acţiunea judiciară încetează.

Cum litigiul se află în etapa procesuală a recursului, Înalta Curte, în temeiul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, cu aplicarea art. 242 din aceeaşi lege, urmează să înceteze judecata recursului declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 171/A din 10 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

În ceea ce priveşte recursul incident declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, Înalta Curte urmează să constate ca acesta a rămas fără efect pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Dispoziţiile art. 491 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că "recursul incident şi recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 şi 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispoziţiile art. 488 rămân aplicabile", la alin. (2) din acelaşi articol stabilindu-se că "prevederile art. 474 se aplică în mod corespunzător".

Totodată, dispoziţiile art. 472 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc că, dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect.

Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu al recursului incident în raport cu recursul principal, art. 472 alin. (2) C. proc. civ. stabilind dependenţa soluţiei dată recursului incident de soluţia dată recursului principal, precum şi faptul că recursului principal promovat de reclamanta A. nu a fost soluţionat pe fondul cauzei, dispunându-se măsura încetării acestuia, Înalta Curte constată că recursul incident promovat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a rămas fără efect.

Aşa fiind, Înalta Curte urmează să dispună încetarea recursului declarat de reclamanta A., în temeiul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, cu aplicarea art. 242 din aceeaşi lege şi să constate ca fiind rămas fără efect recursul incident declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în vigoare la momentul demarării litigiului, raportat la art. 472 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Încetează judecata recursului declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 171/A din 10 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Constată că recursul incident declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva aceleiaşi decizii a rămas fără efect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2019.

GGC - GV