Nullification of cassation appeal for failure to frame illegality grounds in a contest of enforcement
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice) annulled the appeal filed by the debtor against a suspension order, leaving the lower court's decision to suspend the proceedings for lack of parties in force; the case involved a contest of enforcement against the forced execution of a residential property, where the debtor argued that a debt assignment contract did not constitute an enforceable title and that the creditor lacked institutional credit status. The Court determined that the appellant failed to comply with the statutory requirements for a cassation appeal by raising substantive merits arguments regarding the enforceability of the title and contractual clauses, rather than identifying specific grounds of illegality under Article 488 of the Code of Civil Procedure applicable to the procedural suspension order; consequently, relying on Articles 486, 487, 488, and 489 of the Code of Civil Procedure, which mandate that appeals be limited to legal errors rather than factual disputes or ungrounded substantive objections, the Court annulled the appeal as null, a decision that is final and not subject to further appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 139 C. proc. civ, art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 248 C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ; Nullification of cassation appeal for failure to frame illegality grounds in a contest of enforcement: Prin contestaţia la executare înregistrată la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă la data de 30 mai 2016, sub nr. x/2016, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu creditoarea B. admiterea contestaţiei la executare, suspendarea urmăririi locuinţei din str. x, et. l. sector 3, anularea tuturor actelor emise de BEJ C. din Dosarul nr. x/2016, constatarea abuzurilor realizate de intimaţii menţionaţi în Dosarul nr. x/2016 şi Dosarul nr. x/2014 coroborat cu abuzurile realizate şi întocmite de executorul judecătoresc C.; ca urmare a abuzurilor intimaţilor din dosarele evocate, contestatoarea a solicitat daune materiale şi morale. Totodată, contestatoarea a solicitat conexarea dosarului nr. x/2016 la Dosarul nr. x/2014, conform art. 139 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin contestaţia la executare înregistrată la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă la data de 30 mai 2016, sub nr. x/2016, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu creditoarea B. admiterea contestaţiei la executare, suspendarea urmăririi locuinţei din str. x, et. l. sector 3, anularea tuturor actelor emise de BEJ C. din Dosarul nr. x/2016, constatarea abuzurilor realizate de intimaţii menţionaţi în Dosarul nr. x/2016 şi Dosarul nr. x/2014 coroborat cu abuzurile realizate şi întocmite de executorul judecătoresc C.; ca urmare a abuzurilor intimaţilor din dosarele evocate, contestatoarea a solicitat daune materiale şi morale. Totodată, contestatoarea a solicitat conexarea dosarului nr. x/2016 la Dosarul nr. x/2014, conform art. 139 C. proc. civ.
Prin Sentinţa civilă nr. 16351/2016 din 12 decembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Sectorul 3 Bucureşti, secţia civilă a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata B. prin reprezentant D. SRL.
Împotriva acestei sentinţe, contestatoarea A. a declarat apel, care a fost suspendat prin încheierea din 15 septembrie 2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Împotriva încheierii de suspendare din 15 septembrie 2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, contestatoarea A. a formulat recurs, care la rândul său a fost suspendat prin încheierea din 22 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
La data de 13 aprilie 2018, recurenta-contestatoare A. a declarat recurs împotriva Sentinţei nr. 16351 din 12 decembrie 2016 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, împotriva hotărârii Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă din 15 septembrie 2017 şi împotriva încheierii din 22 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi împotriva tuturor sentinţelor pronunţate în acest dosar.
Curtea de Apel Bucureşti, potrivit adresei de la fila x, a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea recursului declarat de A. împotriva încheierii din 22 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, înaintând în acest sens o copie a dosarului care conţine cererea de recurs şi încheierea atacată.
Prin recursul formulat, recurenta a prezentat critici pe fondul litigiului ce are ca obiect contestaţie la executare, susţinând în esenţă că, în speţă, contractul de cesiune de creanţă nu constituie titlu executoriu, precum şi faptul că instanţa de judecată este singura în măsură să dispună diminuarea/recalcularea exactă a sumei pe care recurenta o datorează în fapt şi în drept.
Totodată, s-a mai învederat că instanţa de judecată are competenţa să cerceteze dacă societatea B. deţine calitatea de instituţie de credit, ţinând cont de dispoziţiile prevăzute în O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, precum şi dacă E. SA, Societatea B., Societatea D. SRL au încălcat drepturile contestatoarei A. în raport cu Legea nr. 677/2001 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date. În accepţiunea recurentei, instanţa are competenţa de a se pronunţa şi cu privire la clauzele contractelor de credit, în sensul dacă acestea cuprind alte clauze abuzive, cu consecinţa eliminării acestora şi recalcularea debitului datorat de recurentă.
Recursul declarat de recurenta-contestatoare A. împotriva încheierii din 22 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care s-a suspendat judecata recursului pentru lipsa părţilor, nu cuprinde critici de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aspectele învederate de recurentă vizând fondul litigiului ce are ca obiect contestaţie la executare, ce a fost soluţionată prin Sentinţa civilă nr. 16351/2016 din 12 decembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Sectorul 3 Bucureşti, secţia civilă.
Dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în care s-a pronunţat încheierea din 22 martie 2018, atacată cu prezentul recurs, s-a soluţionat la 6 decembrie 2018, în sensul constatării perimării cererii de recurs.
La data de 18 mai 2018, recurenta a depus la dosar note scrise, care conţin critici asupra fondului litigiului vizând contestaţia la executare.
Prin rezoluţia aflată la dosar, s-a stabilit în sarcina recurentei o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 RON, conform art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, dovada achitării acesteia aflându-se la dosar.
La data de 20 iulie 2018 s-a întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat de contestatoarea A. împotriva încheierii din 22 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Prin încheierea de şedinţă din 2 octombrie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.
La data de 1 noiembrie 2018, recurenta a depus la dosar punct de vedere la raport, prin care a solicitat admiterea recursului.
În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la data de 26 februarie 2019.
Înalta Curte a luat în examinare excepţia nulităţii recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ. a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi Cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."
Dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în vigoare la data demarării litigiului, prevăd că, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.
Din analiza dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
Totodată, se observă că neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului de recurs este sancţionată cu nulitatea cererii de recurs.
Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.
Astfel, în etapa procesuală a recursului nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea şi evaluarea probelor administrate în cauză, în vederea stabilirii situaţiei de fapt, rămân în atribuţia exclusivă a instanţelor de fond, ca instanţe devolutive.
În speţă, se constată că recursul declarat de recurenta-contestatoare A. împotriva încheierii din 22 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care s-a suspendat judecata recursului pentru lipsa părţilor, nu cuprinde critici de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aspectele învederate de recurentă vizând fondul litigiului ce are ca obiect contestaţie la executare, ce a fost soluţionată prin Sentinţa civilă nr. 16351/2016 din 12 decembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Sectorul 3 Bucureşti, secţia civilă.
Aceste chestiuni formulate pe fondul litigiului nu pot fi analizate de Înalta Curte având în vedere că a fost învestită cu un recurs declarat împotriva unei încheieri de suspendare pentru lipsa părţilor.
Pe fondul cauzei, A. a atacat cu apel Sentinţa civilă nr. 16351/2016 din 12 decembrie 2016 a Judecătoriei Sectorul 3 Bucureşti, care însă, la rândul său, a fost suspendat de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin încheierea din 15 septembrie 2017.
Înalta Curte reţine că recurenta A. nu şi-a încadrat în drept motivele de recurs, însă, procedând la o verificare a acestora, se constată că nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., recurenta neaducând nicio critică concretă încheierii recurate, motivele invocate neavând legătură cu motivarea instanţei de apel cu privire la suspendarea judecării cauzei pentru lipsa părţilor, măsură dispusă în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Prin urmare, exercitarea controlului de legalitate în această fază procesuală din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ. nu poate fi realizată.
În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta nu s-a conformat obligaţiei reglementată de dispoziţiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de contestatoarea A. împotriva încheierii din 22 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de contestatoarea A. împotriva încheierii din 22 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2019.
GGC - GV