Mortgage foreclosure contestation jurisdiction: Competence for appeals against tribunal decisions in cases valued up to 200,000 RON

Din examinarea lucrărilor din dosar s-au constatat următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare, la data de 27 mai 2016, sub Dosarul nr. x/2016, contestatoarea A. SA în contradictoriu cu intimata B. a formulat contestaţie împotriva notificării sau cererii de dare în plată înregistrată sub nr. x/13.05.2016, privind darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea contestatoarei, solicitând instanţei admiterea contestaţiei şi respingerea cererii de dare în plată pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege cu consecinţa repunerii de drept a părţilor în situaţia anterioară notificării, cu cheltuieli de judecată.

În drept, s-a invocat art. 7 din Legea nr. 77/2016 raportat la art. 192 şi urm. C. proc. civ.

2. Prin Sentinţa civilă nr. 910/2018 din 1 februarie 2018 pronunţată de Judecătoria Baia Mare s-a admis contestaţia formulată de contestatoarea A. SA, în contradictoriu cu intimata B..

A fost anulată Notificarea de dare în plată formulată de intimaţi la data de 13.05.2016 şi comunicată contestatoarei la aceeaşi dată.

Au fost repuse părţile în situaţia anterioară transmiterii notificării de dare în plată.

S-a redus onorariul reprezentantului contestatoarei de la suma de 8.139,60 RON la suma de 4.500 RON, s-a dispus obligarea intimaţilor la plata către contestatoare a sumei de 4.520 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru în cuantum de 20 RON şi onorariu avocat în sumă de 4.500 RON.

3. Apelul declarat de B. împotriva Sentinţei civile nr. 910/2018 din 1 februarie 2018 pronunţată de Judecătoria Baia Mare a fost respins ca nefondat de către Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 1414/A din 5 octombrie 2018.

4. Împotriva Deciziei civile nr. 1414/A din 5 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs B., în raport cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea deciziei atacate.

5. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 10 decembrie 2018.

6. Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curţile de apel judecă: ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din acelaşi act normativ, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursului declarat împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel.

Având în vedere că deciziile pronunţate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă Decizia nr. 1414/A din 5 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Astfel, fiind atacată o hotărâre pronunţată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competenţa materială a curţii de apel, ca instanţă imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanţa imediat superioară Tribunalului Maramureş este Curtea de Apel Cluj rezultă că soluţionarea recursului declarat în prezenta cauză este de competenţa materială a acestei din urmă instanţe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) raportat la art. 96 pct. 3 şi art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta B. împotriva Deciziei civile nr. 1414/A din 5 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta B. împotriva Deciziei civile nr. 1414/A din 5 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Cluj.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2019.

GGC - GV