Contestație în anulare against multiple lower-court judgments: ICCJ lacks subject-matter competence; appeal split and referred back to originating courts
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice (ICCJ) dismissed the appellant’s objection to material incompetence as moot regarding jurisdiction, but ruled that the ICCJ lacked subject-matter competence, ordering the disjunction of the appeal and declining jurisdiction in favor of the Court of First Instance (for the underlying judgment) and the Court of Appeal (for the appeal decision), leaving the challenged decisions in force pending review by the competent lower courts. The dispute involved a *contestație în anulare* (extraordinary appeal for retrial of res judicata) filed against two separate civil judgments—a first-instance judgment and an appellate decision—in a labor dispute, where the appellant had improperly filed the combined challenge with the highest court. Relying on Article 505(1) of the Code of Civil Procedure, which mandates that such appeals be brought before the court that originally pronounced the attacked decision, and Articles 130(2) and 132(1) regarding the ex officio raising of material incompetence, the court determined it was not the competent body to hear retrial petitions against decisions from lower tiers, necessitating the referral of the matters to the respective origin courts.
Legislator headnote
AI generatedart. 505 alin. (1) C. proc. civ, art. 130 alin. (2) C. proc. civ; Contestație în anulare against multiple lower-court judgments: ICCJ lacks subject-matter competence; appeal split and referred back to originating courts: The dispute involved a *contestație în anulare* (extraordinary appeal for retrial of res judicata) filed against two separate civil judgments—a first-instance judgment and an appellate decision—in a labor dispute, where the appellant had improperly filed the combined challenge with the highest court. Relying on Article 505(1) of the Code of Civil Procedure, which mandates that such appeals be brought before the court that originally pronounced the attacked decision, and Articles 130(2) and 132(1) regarding the ex officio raising of material incompetence, the court determined it was not the competent body to hear retrial petitions against decisions from lower tiers, necessitating the referral of the matters to the respective origin courts.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for admitting the ex officio raised exception of material incompetence and declining jurisdiction.
Procedural rule establishing that the court which pronounced the attacked decision is the competent one to handle the extraordinary appeal, justifying the referral to the lower courts.
Full text
Din examinarea lucrărilor din dosar s-au constatat următoarele:
1. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 27 decembrie 2018, sub dosarul nr. x/2018, A. a declarat contestaţie în anulare împotriva Sentinţei civile nr. 1629/PI din 16 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017, şi a Deciziei civile nr. 316 din 14 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, fără a indica temeiul de drept, solicitând anularea hotărârilor atacate.
2. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata S.C. B. S.A. a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca neîntemeiată.
3. La termenul de judecată din 26 februarie 2019, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea prezentei contestaţii în anulare, în raport cu prevederile art. 505 alin. (1) C. proc. civ., asupra căreia se reţin următoarele:
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate ...", iar, conform prevederilor art. 132 alin. (1) din acelaşi Cod "Când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent".
Potrivit art. 505 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia în anulare se introduce la instanţa a cărei hotărâre se atacă.
Aşadar, dat fiind caracterul contestaţiei în anulare, cale extraordinară de atac, de retractare, instanţa care a pronunţat hotărârea atacată este cea căreia îi revine competenţa să soluţioneze o astfel de cerere.
Contestatorul A. a învestit instanţa supremă cu o contestaţie în anulare, prin care a solicitat retractarea a două hotărâri pronunţate de instanţe diferite, respectiv a Sentinţei civile nr. 1629/PI din 16 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă şi a deciziei civile nr. 316 din 14 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Prin urmare, având în vedere că hotărârile împotriva cărora s-a formulat contestaţie în anulare au fost pronunţate de Tribunalul Timiş şi de Curtea de Apel Timişoara, în raport cu prevederile art. 505 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi declinată competenţa de soluţionare în favoarea acestora.
Totodată, se impune disjungerea contestaţiei în anulare formulate de contestatorul A. împotriva Sentinţei civile nr. 1629/PI din 16 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017, urmând a fi declinată în favoarea Tribunalului Timiş.
Competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 316 din 14 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, urmează a fi declinată în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 505 alin. (1) din acelaşi Cod, va admite excepţia privind necompetenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată din oficiu, şi va declina competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Timiş în ceea ce priveşte contestaţia în anulare formulată împotriva Sentinţei civile nr. 1629/PI din 16 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, respectiv în favoarea Curţii de Apel Timişoara în ceea ce priveşte contestaţia în anulare formulată împotriva Deciziei civile nr. 316 din 14 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Disjunge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei civile nr. 1629/PI din 16 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, pe care o declină în favoarea Tribunalului Timiş.
Declină competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 316 din 14 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2019.
GGC - CL