Annulment appeal against a non-enforceable final judgment barred by the absolute one-year peremption period
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the applicant's request for reinstatement into the deadline and rejected the annulment appeal as filed too late, thereby leaving the prior final decision of October 14, 2014, in force. The case involved an annulment appeal (*contestaţie în anulare*) filed against a final, unenforceable supreme court decision, where the applicant claimed the one-year statutory deadline should be suspended or calculated differently due to a Constitutional Court decision regarding the composition of the five-judge panel. The court held that the Constitutional Court's ruling did not invalidate the specific composition of the panel that issued the challenged decision, thus failing to establish a valid ground for reinstatement under procedural law. Relying on Article 319(2) of the Code of Civil Procedure, which sets an absolute one-year limit for appealing final, unenforceable judgments from the date they became irrevocable, and Article 103 regarding the effect of missing deadlines absent force majeure, the court determined that the appeal, filed approximately four years after the original decision, was inadmissible due to the expiration of the mandatory time limit.
Legislator headnote
AI generatedart. 137 C. proc. civ, art. 101 alin. (3) C. proc. civ, art. 103 C. proc. civ; Annulment appeal against a non-enforceable final judgment barred by the absolute one-year peremption period: Potrivit art. 101 alin. (3) C. proc. civ., termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârşesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
1. Prin Decizia nr. 3061 din 14 octombrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2014, s-a respins contestaţia în anulare declarată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 2333 din 19 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
2. Împotriva Deciziei nr. 3061 din 14 octombrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a declarat contestaţie în anulare A., în baza deciziei Curţii Constituţionale referitoare la modul de alcătuire a Completului de 5 judecători, solicitând punerea în termen a dosarului.
3. Contestaţia în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub Dosarul nr. x/2019, la 22 ianuarie 2019.
4. Prin întâmpinările depuse la dosar, intimatele Administraţia Prezidenţială şi Compania Naţională B. SA au solicitat respingerea contestaţiei în anulare formulate de A..
5. Înalta Curte, în conformitate cu art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 103 coroborat cu art. 319 alin. (2) teza a II-a din acelaşi Cod, a luat în examinare excepţia tardivităţii declarării contestaţiei în anulare, reţinând următoarele:
Dispoziţiile art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., prevăd că împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Potrivit art. 101 alin. (3) C. proc. civ., termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârşesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare.
Prevederile art. 103 C. proc. civ. stabilesc că "Neîndeplinirea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei".
Prin edictarea acestor dispoziţii legale - art. 103 C. proc. civ., legiuitorul a avut în vedere posibilitatea repunerii părţii în termenul legal de declarare a unei căi de atac sau a îndeplinirii unui act de procedură, în cazul în care partea dovedeşte existenţa unei "împrejurări mai presus de voinţa ei" şi care se referă la o împrejurare obiectivă de neîndeplinire a obligaţiei legale, care să se fi produs înainte de împlinirea termenului prevăzut de lege.
În speţă, împrejurarea invocată de către contestator în sprijinul cererii de repunere în termen, respectiv existenţa unei decizii pronunţate de Curtea Constituţională referitoare la modul de alcătuire a Completului de 5 judecători, nu vizează componenţa completelor de judecată de la nivelul secţiei a II-a civile a instanţei supreme, motiv pentru care se constată că nu sunt întrunite cerinţele dispoziţiilor art. 103 C. proc. civ.
Obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procedurale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.
Întrucât la dosar nu există vreo dovadă din care să rezulte momentul la care contestatorul a luat cunoştinţă de hotărârea irevocabilă, a cărei anulare o solicită prin prezenta contestaţie în anulare, calculul termenului reglementat de art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. se va face prin raportare la limita de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Decizia împotriva căreia s-a declarat prezenta contestaţie în anulare a fost pronunţată la 14 octombrie 2014, iar prezenta cale de retractare a fost formulată la 22 ianuarie 2019, rezultând astfel că termenul de un an de la data la care hotărârea a rămas irevocabilă, reglementat de art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., a fost depăşit.
Aşadar, cum în cauză, contestaţia în anulare a fost formulată cu depăşirea termenului imperativ de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă, prevăzut de art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., iar cererea de repunere în termenul de declarare a contestaţiei în anulare a fost respinsă, Înalta Curte urmează să admită excepţia tardivităţii şi să respingă ca tardiv formulată contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de repunere în termen formulată de contestatorul A..
Respinge ca tardivă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 3061 din 14 octombrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2014.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2019.
GGC - GV