Inadmissibility of cassation against commercial registry radiation decisions limited to appeal under Law No. 31/1990

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la 12.10.2017, reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt, în numele şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, a solicitat desfiinţarea rezoluţiei nr. x/21.09.2017 a directorului Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Olt şi înlăturarea menţiunii radierii SC A. SRL din registrul comerţului.

Prin Sentinţa nr. 757/13.12.2017, Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins plângerea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, a formulat apel reclamanta, iar prin Decizia nr. 208/28.02.2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, a fost admis apelul, a fost schimbată în tot sentinţa, în sensul că a fost admisă plângerea, a fost anulată rezoluţia nr. x/21.09.2017 a directorului Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Olt şi a fost înlăturată menţiunea privind radierea societăţii din evidenţele registrului comerţului.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs SC A. SRL, prin lichidator judiciar B. I.P.U.R.L., motivele fiind, în esenţă, următoarele:

SC A. SRL a fost dizolvată în conformitate cu prevederile art. 237 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, prin rezoluţia directorului Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 4042/04.05.2017, fiind numit lichidator B. I.P.U.R.L.

Imediat după numire, lichidatorul a îndeplinit toate sarcinile prevăzute în competenţa sa şi a întocmit raportul final asupra operaţiunilor de lichidare privind debitoarea, precizând că societatea nu este înregistrată în evidenţele fiscale cu bunuri mobile sau imobile, care prin valorificare să poată acoperi debitele restante, aspect rezultat din adresa Primăriei Municipiului Slatina nr. 41376/24.05.2017 şi că figurează cu debite restante faţă de bugetul general consolidat al statului în sumă de 3.653 RON.

Lichidatorul a întocmit şi raportul preliminar de lichidare, procedând la închiderea conturilor prin repartizarea capitalului social, a pierderilor şi a sumelor înaintate pentru creditare, astfel că la final a fost întocmit bilanţul de sfârşit de lichidare, în conformitate cu art. 263 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Potrivit art. 255 - 256 din Legea nr. 31/1990, lichidarea presupune efectuarea unor operaţiuni al căror scop este achitarea datoriilor societăţii prin valorificarea bunurilor acesteia; or, în cauză, potrivit raportului de lichidare, societatea nu este înregistrată cu bunuri mobile sau imobile.

În acest context, pornind de la faptul că în averea debitoarei nu au fost identificate bunuri, lichidatorul a întocmit raportul de lichidare şi a solicitat radierea societăţii din evidentele registrului comerţului. Solicitarea a fost admisă prin rezoluţia nr. x/21.09.2017 a directorului Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Olt, fiind dispusă radierea societăţii din evidenţele registrului comerţului.

Cu privire la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., decizia recurată conţine motive contradictorii şi sunt aplicate greşit unele norme ale dreptului material.

În cuprinsul deciziei se face abstracţie de existenţa documentului emis de Primăria Municipiului Slatina, prin care se comunica lichidatorului judiciar că debitoarea nu figurează în evidenţele fiscale cu bunuri impozabile. În lipsa oricăror dovezi că în averea societăţii ar exista alte bunuri care să poată fi valorificate în vederea repartizării sumelor obţinute către creditorul bugetar, nu se poate reţine că lichidatorul nu şi-ar fi îndeplinit atribuţiile prevăzute expres în art. 253 alin. (3) şi art. 260 alin. (4) şi (5) din lege.

Art. 253 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 republicată prevede că lichidatorii sunt datori, îndată după preluarea funcţiei, ca împreună cu directorii şi administratorii, respectiv cu membrii directoratului societăţii, să facă un inventar şi să încheie un bilanţ, care să constate situaţia exactă a activului şi pasivului societăţii, şi să le semneze.

Instanţa de apel, invocând nerespectarea de către lichidatorul judiciar a acestor prevederi, a făcut abstracţie de faptul că în raportul final de lichidare s-a arătat că lichidatorul nu a primit niciun document contabil de la reprezentanţii SC A. SRL, fiind pus în imposibilitate obiectivă de a face un inventar, de a încheia un bilanţ şi de a constata situaţia exactă a activului şi pasivului societăţii.

Art. 260 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 republicată prevede că, în termen de 60 de zile de la numire, lichidatorul trebuie să depună la oficiul registrului comerţului, pentru menţionare în registrul comerţului, un raport privind situaţia economică a societăţii. Dacă, potrivit raportului, debitorul îndeplineşte condiţiile pentru deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă, lichidatorul are obligaţia de a solicita deschiderea acestei proceduri în termen de 15 zile de la data depunerii raportului.

Cu privire la acest aspect, în primul raport depus la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Olt s-a menţionat că, în lipsa oricăror documente provenite de la societate, lichidatorul a luat în considerare declaraţia de creanţă/fişa pe plătitor transmisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt, prin care s-a comunicat valoarea debitului cu care societatea figurează în evidenţele fiscale şi anume 3.653 RON.

Raportat la prevederile art. 5 pct. 72 din Legea nr. 85/2014, care prevede un prag minim al creanţei de 40.000 RON pentru a putea fi introdusă o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei, lichidatorul judiciar a respectat întocmai prevederile art. 260 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 republicată.

Art. 260 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 republicată prevede că nerespectarea obligaţiei de depunere a raportului prevăzut la alin. (4) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 50 RON la 100 RON. Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se realizează, din oficiu sau la sesizarea oricărei părţi interesate, de către persoana competentă cu soluţionarea cererilor de înregistrare în registrul comerţului. Sancţiunea se aplică şi lichidatorului care nu introduce cererea de deschidere a procedurii de faliment în termenul prevăzut la alin. (4).

În decizia atacată se afirmă că lichidatorul judiciar nu şi-ar fi îndeplinit sarcinile prevăzute de lege. Art. 260 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 republicată prevede obligaţii ale celor îndrituiţi să sancţioneze activitatea necorespunzătoare a lichidatorului judiciar şi nu obligaţii ale lichidatorului judiciar, aspect care reprezintă o aplicare greşită a normelor de drept material.

Faptul că debitoarea este înregistrată cu o datorie la bugetul general consolidat al statului în sumă de 3.653 RON nu este relevant, deoarece nu există nici o prevedere legală care ar condiţiona radierea de plata debitelor existente.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 483 alin. (1), art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., art. 253 alin. (3), art. 260 alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 31/1990, republicată.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost efectuat şi comunicat părţilor, care au fost invitate să depună puncte de vedere.

Părţile nu au prezentat asemenea puncte de vedere.

Analizând recursul declarat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs este declarat împotriva Deciziei nr. 208/28.02.2018, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Obiectul cererii deduse judecăţii îl reprezintă plângerea formulată împotriva rezoluţiei nr. x/21.09.2017 a directorului Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Olt, reclamanta solicitând desfiinţarea acesteia şi înlăturarea menţiunii din registrul comerţului privind radierea SC A. SRL.

Art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului statuează că: "În soluţionarea cererilor potrivit art. 1 şi 2, directorul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal şi/sau persoana ori persoanele desemnată/desemnate autorizează, prin rezoluţie, constituirea societăţilor comerciale, efectuarea tuturor înregistrărilor în registrul comerţului, a publicităţii, precum şi înregistrarea în registrul comerţului a declaraţiilor-tip pe propria răspundere şi a datelor cuprinse în acestea, după caz, conform prevederilor legale în vigoare". Conform alin. (3) al aceluiaşi articol, împotriva rezoluţiei directorului şi/sau persoanei sau persoanelor desemnate se poate formula plângere în termen de 15 zile de la pronunţare, pentru părţi, şi de la data publicării actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, respectiv Partea a VII-a, pentru orice altă persoană interesată, hotărârea pronunţată în soluţionarea plângerii fiind executorie şi supusă numai recursului [alin. (7)].

Calea de atac a recursului, reglementată de dispoziţiile legale mai sus menţionate trebuie calificată ca fiind "apel", prin raportare la prevederile art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012: "(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară."

Potrivit dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare la data introducerii acţiunii (12.10.2017), orice înregistrări în registrul comerţului sunt executorii şi sunt supuse numai apelului.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) teza a 2-a C. proc. civ., nu sunt supuse recursului, hotărârile date de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă SC A. SRL, prin lichidator judiciar B. I.P.U.R.L., împotriva Deciziei nr. 208/28.02.2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 februarie 2019.

GGC - GV