Negative jurisdictional conflict in protection order: exclusive competence of the court of the provisional order’s issuance under Art. 227(6) Law 217/2003 over victim’s domicile

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov sub Dosar nr. x/2019 din data de 03.01.2019, reclamantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună emiterea unui ordin de protecţie faţă de pârâtul A., în sensul: obligării pârâtului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de locuinţa victimei judeţul Botoşani şi interzicerii pentru pârât de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care victima le frecventează ori le vizitează periodic - judeţul Botoşani.

Analizând cu prioritate excepţia necompetenţei instanţei, raportat la dispoziţiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a reţinut următoarele.

La data de 30.12.2018 ora 19:00, B. din cadrul IPJ Braşov, secţia x Poliţie, a emis Ordinul de protecţie provizoriu, prin care s-au luat măsuri de protecţie faţă de victima C., domiciliată în judeţul Botoşani, în contradictoriu cu agresorul A. - fiul acesteia, cu domiciliul în Braşov, judeţul Braşov.

Ordinul provizoriu a fost confirmat de către procurorul de pe lângă Judecătoria Braşov sub nr. x din 30.12.2018.

A doua zi, la 31.12.2018, Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov a sesizat Judecătoria Braşov cu cererea de emitere a ordinului de protecţie.

Prin Sentinţa civilă 16 din 04.01.2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2019 Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare Judecătoriei Darabani, raportat la domiciliul victimei - comuna Coţuţca, judeţul Botoşani şi la dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 217/2003.

La data de 22.01.2019 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Darabani Dosarul nr. x/2019 având ca obiect emiterea unui ordin de protecţie faţă de pârâtul A. şi pentru protecţia victimei C.

Judecătoria Darabani prin Sentinţa civilă nr. 8 din 06 februarie 2019 a admis excepţia necompetenţei teritoriale absolute a Judecătoriei Darabani, ridicată din oficiu.

A declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată având ca obiect ordin de protecţie, formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov în contradictoriu cu victima C. şi pârâtul A., în favoarea Judecătoriei Braşov.

A constatat născut conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Darabani şi Judecătoria Braşov şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Este adevărat că potrivit art. 25, în temeiul căruia Judecătoria Braşov a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei, dispune că cererea pentru emiterea ordinului de protecţie este de competenţa judecătoriei de pe raza teritorială în care îşi are domiciliul sau reşedinţa victima, însă instanţa constată că prezenta cauză nu are drept obiect emiterea unui ordin de protecţie la cererea victimei, ci constituie o sesizare cu privire al confirmarea ordinului de protecţie provizoriu, luat de organul de poliţie şi confirmat de procuror, procedură reglementată de art. 227 şi urm., astfel încât aceste norme cu caracter special, derogatoriu trebuie avute în vedere inclusiv în ce priveşte competenţa de emitere a ordinului de protecţie la sesizarea parchetului.

Astfel, potrivit art. 227 alin. (6) din Legea nr. 217/2003 modificată prin Legea nr. 174 din 13 iulie 2018, imediat după confirmarea prevăzută la alin. (4), procurorul înaintează ordinul de protecţie provizoriu, însoţit de documentele care au stat la baza emiterii şi confirmării acestuia, judecătoriei competente în a cărei rază teritorială a fost emis, însoţit de o cerere pentru emiterea ordinului de protecţie, întocmită potrivit prevederilor art. 25 alin. (3) lit. a) şi art. 26.

În consecinţă, instanţa a constatat că, în mod corect procurorul a sesizat Judecătoria Braşov cu cererea de emitere a ordinului de protecţie, instanţă în raza căreia a fost emis ordinul provizoriu, art. 25 din lege nefiind aplicabil în situaţia din speţă.

Pentru aceste considerente, instanţa a admis excepţia necompentenţei teritoriale absolute a Judecătoriei Darabani, ridicată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată având ca obiect ordin de protecţie, formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov în contradictoriu cu victima C. şi pârâtul A., în favoarea Judecătoriei Braşov.

În temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Braşov şi Judecătoria Darabani, urmând a fi sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - instanţa superioară comună celor două, pentru emiterea regulatorului de competenţă, potrivit art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov, în temeiul art. 135 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Înalta Curte constată că cele două instanţe, Judecătoria Braşov şi Judecătoria Darabani, s-au declarat deopotrivă şi reciproc necompetente teritorial, prin hotărâri fără nicio cale de atac. Competenţa în soluţionarea conflictului aparţine Înaltei Curţi conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 129 alin. (1) şi (2) pct. 3, C. proc. civ. "necompetenţa este de ordine publică sau privată. Necompetenţa este de ordine publică: [...] în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura."

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ. necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică poate fi invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov, reclamantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună emiterea unui ordin de protecţie faţă de pârâtul A., în sensul: obligării pârâtului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de locuinţa victimei judeţul Botoşani şi interzicerii pentru pârât de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care victima le frecventează ori le vizitează periodic - judeţul Botoşani.

La data de 30.12.2018 s-a emis Ordinul de protecţie provizoriu, prin care s-au luat măsuri de protecţie faţă de victima C., domiciliată în judeţul Botoşani, în contradictoriu cu agresorul A. - fiul acesteia, cu domiciliul în Braşov, judeţul Braşov.

Ordinul provizoriu a fost confirmat de către procurorul de pe lângă Judecătoria Braşov sub nr. x din 30.12.2018.

La 31.12.2018, Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov a sesizat Judecătoria Braşov cu cererea de emitere a ordinului de protecţie.

Potrivit art. 227 alin. (6) din Legea nr. 217/2003 modificată prin Legea nr. 174 din 13 iulie 2018, imediat după confirmarea prevăzută la alin. (4), procurorul înaintează ordinul de protecţie provizoriu, însoţit de documentele care au stat la baza emiterii şi confirmării acestuia, judecătoriei competente în a cărei rază teritorială a fost emis, însoţit de o cerere pentru emiterea ordinului de protecţie, întocmită potrivit prevederilor art. 25 alin. (3) lit. a) şi art. 26.

Raportat la obiectul cererii cu care a fost investită prima instanţă şi având în vedere dispoziţiile art. 227 alin. (6) din Legea nr. 217/2003, Înalta Curte constată că în cauza de faţă sunt aplicabile aceste dispoziţii cu caracter special în ceea ce priveşte competenţa de emitere a ordinului de protecţie la sesizarea parchetului.

În mod corect Judecătoria Darabani a reţinut că faţă de obiectul cauzei procedura aplicabilă este cea reglementată de art. 227 alin. (6) din Legea nr. 217/2003 şi nu are ca obiect emiterea unui ordin de protecţie.

Faţă de dispoziţiile legale mai sus arătate şi având în vedere că în mod corect procurorul a sesizat Judecătoria Braşov cu cererea de emitere a ordinului de protecţie, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Braşov şi în considerarea prevederilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., urmează să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

Văzând şi dispoziţiile art. 135 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2019.

GGC - ED