Negative jurisdictional conflict resolved: Tribunalul Neamț competent for clerk’s salary claim against employer courts

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia I civilă, la data de 21.03.2016 reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Suceava şi Tribunalul Botoşani a solicitat obligarea Curţii de Apel Suceava la emiterea Deciziei de salarizare începând cu data de 09.04.2015 care să cuprindă salariul de baza brut şi sporurile în acord cu art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 în funcţie de vechimea în muncă, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei, obligarea celor trei pârâţi la acordarea începând cu 09.04.2015 a diferenţei salariale rezultate din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă transă de vechime în muncă/în funcţie anterior datei de 31.12.2009 în raport cu modalitatea stabilită după data de 01.10.2010, actualizate.

Faţă de excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu, Tribunalul a reţinut următoarele:

Potrivit prevederilor art. 7, cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010:

"(1) Personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 15 zile de la data comunicării, la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea . . . . . . . . . .Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile.

(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a ... Curţii de Apel Bucureşti ...".

Prin urmare, litigiile de natura celui de faţă urmează a fi soluţionat după o procedură specială derogatorie de la dispoziţiile de drept comun din materia dreptului muncii, precum şi de la cele din materia contenciosului administrativ, Curtea de Apel Bucureşti fiind competentă în acest sens.

Pentru aceste considerente, Tribunalul Neamţ, secţia I civilă, prin Sentinţa civilă nr. 833/C din 28 iunie 2016 a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Neamţ, invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei şi în consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii: Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Suceava şi Tribunalul Botoşani, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2016 în data de 29.07.2016.

Analizând actele dosarului, la termenul de judecată din 27.04.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a invocat la rândul său excepţia necompetenţei teritoriale.

Curtea a constatat că reclamanta este grefier arhivar la Tribunalul Botoşani şi solicită drepturi salariale în contradictoriu cu pârâţii.

Grefierii sunt angajaţi ai Curţii de Apel în raza căreia îşi desfăşoară activitatea. Potrivit art. 39 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, Grefierii arhivari, grefierii registratori, agenţii procedurali, aprozii şi şoferii sunt numiţi prin decizie de către preşedinţii curţilor de apel sau, după caz, de procurorii generali ai parchetelor de pe lângă acestea în a căror circumscripţie teritorială urmează să îşi desfăşoare activitatea.

Fiind evident că Ministerul Justiţiei nu are calitate procesuală pasivă în litigiile dintre angajat-grefier şi angajator - Curte de Apel, în speţă se constată astfel că datorită poziţiei de ordonator de credite care virează sume de bani Curţilor de Apel - angajatoare, Ministerul Justiţiei nu poate fi parte în dosar.

În continuare, cadrul procesual este fixat în contradictoriu exclusiv cu Curtea de Apel Suceava şi Tribunalul Botoşani, autorităţi de rang local. Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Ţinând cont că drepturile grefierilor arhivari sunt stabilite prin decizie a angajatorului său, în speţă Curtea de Apel Suceava, de faptul că toate curţile de apel au rang de autorităţi publice de nivel local (judeţean), în temeiul art. 131 C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 2.027/2018 din 27 aprilie 2018 a admis excepţia necompetentei materiale.

A declinat soluţionarea cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii: Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Suceava şi Tribunalul Botoşani la Tribunalul Suceava.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 24.07.2018, iar instanţa a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Suceava.

Analizând actele şi lucrările dosarului, asupra excepţiei de faţă, tribunalul a constatat următoarele:

Reclamanta A. este angajată a Curţii de Apel Suceava, desfăşurând activitate în cadrul Tribunalului Botoşani, în funcţia de grefier arhivar.

Potrivit art. 39 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, grefierii arhivari, grefierii registratori, agenţii procedurali, aprozii şi şoferii sunt numiţi prin decizie de către preşedinţii curţilor de apel sau, după caz, de procurorii generali ai parchetelor de pe lângă acestea în a căror circumscripţie teritorială urmează să îşi desfăşoare activitatea.

Obiectul prezentei cereri îl reprezintă obligarea angajatorului Curtea de Apel Suceava la emiterea unei decizii de salarizare începând cu 9.04.2015 care să cuprindă salariul de bază brut şi sporurile în acord cu art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 în funcţie de vechimea în muncă, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei şi obligarea celor trei pârâţi - Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Suceava şi Tribunalul Botoşani la acordarea, începând cu 09.04.2015, a diferenţei salariale rezultate din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie anterior datei de 31.12.2009, în raport cu modalitatea stabilită după data de 01.10.2010, actualizate.

Prin urmare, litigiul are natura unui conflict de muncă, iar potrivit normelor de competenţă materială şi teritorială, instituite de dispoziţiile art. 208 şi 210 din Legea nr. 62/2011, ce constituie legea specială de reglementare a procedurii de soluţionare a conflictelor individuale de muncă, competenţa aparţine tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, în speţă, Tribunalului Botoşani.

Raportat însă la calitatea reclamantei, de grefier în cadrul Tribunalului Botoşani, se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora:

"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", normă care, potrivit alin. (3) din acelaşi articol, se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Referitor la art. 127 C. proc. civ., tribunalul a reţinut că, prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale a României, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., publicată în M. Of. nr. 638/23.07.2018, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituţionale. De asemenea, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

Or, în aceste împrejurări, având în vedere calitatea şi locul de muncă al reclamantei, precum şi faptul că pârâţi în cauză sunt Curtea de Apel Suceava şi Tribunalul Botoşani, raportat la cele statuate de Curtea Constituţională, competenţa de soluţionare a cauzei revine, fără echivoc, unui tribunal din circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu pârâta Curtea de Apel Suceava.

Reclamanta a optat pentru sesizarea Tribunalului Neamţ, aflat în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Bacău, învecinată cu Curtea de Apel Suceava, în circumscripţia căruia se regăseşte Tribunalul Botoşani, instanţă la care funcţionează reclamanta.

Faţă de cele ce preced, în considerarea art. 127 C. proc. civ. şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, Tribunalul Suceava, secţia I civilă, prin Sentinţa nr. 1.116 din 24 septembrie 2018 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Suceava în soluţionarea cauzei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, în temeiul art. 135 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Înalta Curte constată că cele două instanţe, Tribunalul Neamţ şi Tribunalul Suceava, s-au declarat deopotrivă şi reciproc necompetente teritorial, prin hotărâri fără nicio cale de atac. Competenţa în soluţionarea conflictului aparţine Înaltei Curţi conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Acţiunea introductivă are ca obiect obligarea Curţii de Apel Suceava la emiterea deciziei de salarizare începând cu data de 09.04.2015 care să cuprindă salariul de baza brut şi sporurile în acord cu art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 în funcţie de vechimea în muncă, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei, obligarea celor trei pârâţi la acordarea începând cu 09.04.2015 a diferenţei salariale rezultate din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă transă de vechime în muncă/în funcţie anterior datei de 31.12.2009 în raport cu modalitatea stabilită după data de 01.10.2010, actualizate.

Dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, dacă un grefier are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, acesta va sesiza una dintre instanţele de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie de află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Curtea reţine că reclamanta deţine calitatea de grefier în cadrul Tribunalului Botoşani, din circumscripţia Curţii de Apel Suceava.

Prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în M. Of. nr. 638/23 iulie 2018, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată, în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

În considerentele acestei decizii (parag. 49), Curtea a reţinut că, în urma constatării neconstituţionalităţii sintagmelor menţionate la parag. 46, noua formulă a textului art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. se bucură în continuare de prezumţia de constituţionalitate, permiţând, în mod rezonabil, calificarea noţiunii de judecător ca fiind una sui generis, aceasta cuprinzând atât judecătorul - stricto sensu, cât şi instanţa de judecată - lato sensu.

De asemenea, prin aceeaşi decizie Curtea Constituţională a mai reţinut că noţiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. îşi găseşte un sens constituţional numai în măsura în care aceasta vizează şi instanţa de judecată, astfel încât competenţa facultativă urmează a se aplica şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz (parag. 51).

Potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (3) C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) ale art. 127 se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Pornind de la statuările cu caracter obligatoriu cuprinse în decizia anterior evocată, Înalta Curte constată că instanţele de judecată aflate în conflict negativ de competenţă, respectiv Tribunalul Suceava şi Tribunalul Botoşani au calitatea de pârâte în cauză.

Având în vedere că noţiunea de judecător la care se referă textul art. 127 C. proc. civ. vizează atât judecătorul - stricto sensu, cât şi instanţa de judecată - lato sensu, calitatea de parte în proces a Curţii de Apel Suceava determină incidenţa textului de lege care reglementează competenţa facultativă.

În aceste condiţii, competenţa de soluţionare a cauzei revine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi competentă, potrivit legii.

De vreme ce Tribunalul Neamţ din circumscripţia Curţii de Apel Bacău, este aflat în vecinătatea Tribunalului Botoşani din circumscripţia Curţii de Apel Suceava, rezultă că Tribunalul Neamţ este competent teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii, acesta fiind şi prima instanţă învestită.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1), raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ. şi cu respectarea Deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ.

Văzând şi dispoziţiile art. 135 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia I civilă,.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2019.

GGC - ED