Territorial Jurisdiction of Judicial Staff Salary Claims Under Special Conflict Rules

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş la data de 14.03.2018 sub nr. dosar x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., în calitate de grefieri, respectiv grefieri pensionari, au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi Ministerul Finanţelor, solicitând ca instanţa să dispună obligarea pârâţilor la:

- calculul drepturilor salariale, pentru fiecare reclamant conform enumerării făcute în petitul cererii, cu luarea în considerare a maximului nivelului de salarizare la nivelul Ministerului Public pe fiecare funcţie, categorie de personal, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie şi/sau în specialitate (la nivelul naţional) conform prevederilor Legii nr. 71/2015, în sensul stabilirii indemnizaţiei de încadrare brute lunare a reclamanţilor la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON pentru perioada 9.04.2015 - 30.11.2015, respectiv de 445,5 RON (405 RON majorată cu 10% conform Legii nr. 293/2015) pentru perioada 1.12.2015 - 30.09.2016;

- efectuarea plăţii diferenţei dintre venitul calculat potrivit valorii de referinţă sectorială de 405 RON, respectiv 445,5 RON şi venitul efectiv plătit;

- acordarea dobânzilor legale şi a ratei inflaţiei la sumele cuvenite, precum şi dobânda legală penalizatoare calculată asupra sumelor ce urmează a fi plătite, începând cu data scadenţei fiecărui drept şi până la data plăţii efective.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 284/2010, Legii nr. 71/2015, O.U.G. nr. 20/2016, Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016, art. 1535 alin. (1) C. civ.

Totodată, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Argeş, de a soluţiona prezenta cauză.

Examinând actele dosarului, cu prioritate asupra excepţiei de necompetenţă teritorială, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., tribunalul a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., referitoare la competenţa teritorială facultativă:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 290/26.04.2018, publicată în M.Of. nr. 638/23 iulie 2018, au fost admise două excepţii de neconstituţionalitate şi s-a constatat că: sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituţionale; dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

Având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 290/2018 şi prevederile art. 147 alin. (1) din Constituţia României, textul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. poate fi considerat ca producând efecte juridice doar în următoarea formă: Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere (...), va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Conform art. 127 alin. (3) C. proc. civ., dispoziţiile art. 127 alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul grefierilor. În speţă, reclamanţii au calitatea de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş, Parchetului de pe lângă Judecătoria FF., Parchetului de pe lângă Judecătoria Topoloveni, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Piteşti.

Astfel, sunt competente din punct de vedere teritorial tribunalele aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu Curtea de Apel Piteşti.

Având în vedere cele expuse, tribunalul a reţinut că excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Argeş este întemeiată, astfel că a admis-o şi în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ. a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa (dat fiind că reclamanţii nu au exprimat vreo preferinţă pentru un anumit tribunal, la termenul de judecată la care a fost invocată excepţia nefiind prezenţi).

Pentru aceste considerente, prin Sentinţa civilă nr. 3.584/2018 din 04.08.2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Argeş, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

La Tribunalul Dâmboviţa, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2018.

În şedinţa publică din 09.10.2018, tribunalul a rămas în pronunţare cu privire la excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe.

Cu privire la excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, tribunalul a constatat următoarele:

Tribunalul Dâmboviţa este învestit cu soluţionarea unui litigiu căruia i se aplică jurisdicţia muncii faţă de dispoziţiile art. 266 din C. muncii conform cărora "Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.", iar potrivit dispoziţiilor art. 269 din C. muncii "Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul."

Totodată, conform art. 129 din C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competentei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

Având în vedere aceste prevederi legale şi dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. astfel cum au fost ele interpretate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 7/2016 pronunţată într-un recurs în interesul legii, faţă de faptul că din datele cauzei şi susţinerile părţilor rezultă că reclamanţii au calitatea de foşti grefieri, respectiv de grefieri ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul DIICOT şi unor parchete de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi Judecătoriile Piteşti, Curtea de Argeş, FF. şi Topoloveni şi ţinând seama că reclamanţii nu se pot prevala de dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. câtă vreme nu funcţionează în cadrul parchetului de pe lângă instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra cererii de chemare în judecată - Tribunalul Piteşti, tribunalul a apreciat că se impune admiterea excepţiei de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Piteşti- instanţa judecătorească în a cărei circumscripţie se află domiciliile reclamanţilor.

Pentru aceste considerente, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, prin Sentinţa civilă nr. 14 din 15 ianuarie 2019 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, pentru ca aceasta să soluţioneze conflictul negativ de competenţă.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, în temeiul art. 135 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Înalta Curte constată că cele două instanţe, Tribunalul Argeş şi Tribunalul Dâmboviţa, s-au declarat deopotrivă şi reciproc necompetente teritorial, prin hotărâri fără nicio cale de atac. Competenţa în soluţionarea conflictului aparţine Înaltei Curţi conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, dacă un grefier are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie de află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (3) C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) ale art. 127 se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor. Conform Deciziei nr. 7/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noţiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil şi în cazul reclamanţilor care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti.

Curtea reţine că reclamanţii deţin calitatea de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti şi Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea Argeş, Parchetului de pe lângă Judecătoria FF., Parchetului de pe lângă Judecătoria Topoloveni, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

Potrivit regulilor speciale aplicabile jurisdicţiei muncii prevăzute de art. 269 din C. muncii, Tribunalul Argeş ar fi fost competent teritorial să soluţioneze litigiul, reclamanţii fiind cei îndrituiţi să aleagă între instanţele deopotrivă competente. În raport de calitatea părţilor, deveneau însă incidente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., obligând reclamanţii să se adreseze unei instanţe egale în grad de pe raza unei Curţi de Apel învecinate.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1), raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Văzând şi dispoziţiile art. 135 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2019.

GGC - ED