Jurisdictional conflict resolved: salary claims by court clerks correctly filed at Tribunal of Cluj under Article 127, not Bihor.

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

Constată că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 13.06.2018 sub Dosar nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Înalta Curte De Casaţie şi Justiţie, Curtea de Apel Oradea şi Tribunalul Bihor au solicitat obligarea pârâţilor la reîncadrarea şi recalcularea salariului brut lunar, respectiv a indemnizaţiei brute lunare ce se cuvine personalului auxiliar de specialitate şi conex, prin includerea procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum şi a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON + 4% + 10%, repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective, începând cu 3 ani înainte de înregistrarea acţiunii şi până la plata efectivă a sumelor cuvenite (diferenţiat până la 1 decembrie 2015 şi după 1 decembrie 2015, dar şi pentru viitor, după intrarea în vigoare a Legii-cadru de salarizare nr. 153/2017, prin care se abrogă Legea-cadru nr. 284/2010).

În drept, reclamanţii au invocat O.G. nr. 13/2008, Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016, Legea nr. 293/2015, Legea nr. 71/2015, art. 253 alin. (1) şi (2), art. 266, art. 270, art. 272 şi art. 275 din C. muncii, art. 208, art. 210 şi art. 216 din Legea nr. 62/2011, art. 6 alin. (4), art. 2517, 2526 şi art. 1535 din C. civ., precum şi prevederile art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Decizia nr. 21/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţi şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 11/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în interesul legii, Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, O.U.G. nr. 20/2016, art. 1531, 1535 din C. civ., art. 166 C. muncii.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 132 C. proc. civ., excepţia necompetentei teritoriale a Tribunalului Bihor invocată din oficiu, care face de prisos cercetarea fondului cauzei, instanţa a admis-o pentru următoarele considerente:

În fapt, reclamanţii au calitatea de personal auxiliar de specialitate în Judecătoriei Aleşd.

În drept, dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. reglementează o competenţă teritorială, care deşi facultativă, este o competenţă teritorială de ordine publică, în sensul art. 130 alin. (2) C. proc. civ., pe care judecătorul are obligaţia de a o invoca chiar şi din oficiu potrivit art. 131 raportat la art. 247 C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât verificarea competenţei sale este o obligaţie esenţială a judecătorului.

Art. 127 C. proc. civ., este o normă specială de competenţă care se aplică atunci când reclamantul din cererea principală este o persoană care îşi desfăşoară activitatea în justiţie, ca judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier şi care impune, atunci când acţiunea este de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, să sesizeze una din instanţele judecătoreşti de acelaşi grad, aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

În interpretarea art. 127 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 7 din 16.05.2016 pronunţată în recurs în interesul legii a interpretat restrictiv aplicarea textului de lege ce consacră competenţa facultativă, reţinând în dispozitivul deciziei că:

"Sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă."

Ulterior, Curtea Constituţională prin Decizia nr. 290/2018 a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., şi a constatat că "sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ., precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ., sunt neconstituţionale."

În considerentele deciziei Curtea Constituţională a reţinut că dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., sunt neconstituţionale, încălcând principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul lor. A mai reţinut Curtea Constituţională faptul că art. 47 din C. proc. francez completat prin art. 3 din Decretul nr. 2017 - 891 din 6 mai 2017, care a reprezentat sursa de inspiraţie a legiuitorului român la redactarea dispoziţiilor art. 127 din C. proc. civ., prevede că "În cazul în care un magistrat sau un auxiliar al justiţiei este parte dintr-un litigiu ce ţine de competenţa unei instanţe în circumscripţia căreia acesta îşi desfăşoară activitatea, reclamantul poate sesiza o instanţă situată într-o circumscripţie învecinată".

În acelaşi timp, tribunalul a reţinut că, potrivit prevederilor art. 127 alin. (3) C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) ale art. 127 se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Faţă de aceste aspecte, având în vedere că reclamanţii au calitatea de grefieri în cadrul Judecătoriei Aleşd, în temeiul art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., în limitele declarate constituţionale prin Decizia nr. 290 din 26.04.2018 pronunţată de Curtea Constituţională a României, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bihor şi a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Cluj, secţia I civilă.

Asistenţii judiciari - participând la constituirea completului de judecată în condiţiile art. 55 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 cu vot consultativ - au exprimat aceeaşi opinie.

Pentru aceste considerente, Tribunalul Bihor, secţia I civilă, prin Sentinţa civilă nr. 747/LM/2018 din 25 octombrie 2018 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bihor, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia I civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr. x/2018*.

Prin Încheierea civilă nr. 236/CC/17.12.2018, secţia civilă a Tribunalului Cluj a invocat excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea secţiei Mixte la un complet specializat de litigii de muncă.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reţinut că reclamanţii din prezenta cerere de chemare în judecată au calitatea de grefieri în cadrul Judecătoriei Aleşd judeţul Bihor.

Potrivit prevederilor art. 127 alin. (1) - (3) C. proc. civ. în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, dacă un grefier are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie, conform Deciziei nr. 7/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, interpretată restrictiv în sensul că se referă la situaţia în care grefierul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă.

Sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 290/2018 a Curţii Constituţionale a României publicată în M. Of. nr. 638/23.07.2018.

De la această dată prevederile legale au fost suspendate pe un termen de 45 de zile, iar după împlinirea acestui termen respectivele prevederi legale şi-au încetat efectul întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru corelarea cu prevederile Deciziei Curţii Constituţionale a României decât în data de 21.12.2018 prin intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018.

În această situaţie, la data formulării cererii de chemare în judecată erau în vigoare prevederile art. 127 alin. (1) şi (3) anterioare modificării prin Legea nr. 310/2018, iar reclamanţii şi-au desfăşurat activitatea efectiv în cadrul Judecătoriei Aleşd, instanţă care potrivit art. 208 din Legea Dialogului Social nu este competentă să le judece cererea de chemare în judecată în primă instanţă, motive pentru care Tribunalul Cluj a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale pe care a admis-o şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Bihor.

Pentru aceste considerente, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Sentinţa civilă nr. 122/2019 din 21 01 2019 a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Cluj şi în consecinţă: a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi în consecinţă a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea emiterii regulatorului de competenţă.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, în temeiul art. 135 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Înalta Curte constată că cele două instanţe, Tribunalul Bihor şi Tribunalul Cluj, s-au declarat deopotrivă şi reciproc necompetente teritorial, prin hotărâri fără nicio cale de atac. Competenţa în soluţionarea conflictului aparţine Înaltei Curţi conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Acţiunea introductivă are ca obiect obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Curtea de Apel Oradea şi Tribunalul Bihor la reîncadrarea şi recalcularea salariului brut lunar, respectiv a indemnizaţiei brute lunare ce se cuvine personalului auxiliar de specialitate şi conex, prin includerea procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum şi a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON + 4% + 10%, repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective, începând cu 3 ani înainte de înregistrarea acţiunii şi până la plata efectivă a sumelor cuvenite (diferenţiat până la 1 decembrie 2015 şi după 1 decembrie 2015, dar şi pentru viitor, după intrarea în vigoare a Legii-cadru de salarizare nr. 153/2017, prin care se abrogă Legea-cadru nr. 284/2010).

Dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, dacă un grefier are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie de află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Curtea reţine că reclamanţii deţin calitatea de grefieri în cadrul Judecătoriei Aleşd din circumscripţia Tribunalului Bihor şi a Curţii de Apel Oradea.

Prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în M. Of. nr. 638/23 iulie 2018, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată, în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

În considerentele acestei decizii (parag. 49), Curtea a reţinut că, în urma constatării neconstituţionalităţii sintagmelor menţionate la parag. 46, noua formulă a textului art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. se bucură în continuare de prezumţia de constituţionalitate, permitând, în mod rezonabil, calificarea noţiunii de judecător ca fiind una sui generis, aceasta cuprinzând atât judecătorul - stricto sensu, cât şi instanţa de judecată - lato sensu.

De asemenea, prin aceeaşi decizie Curtea Constituţională a mai reţinut că noţiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. îşi găseşte un sens constituţional numai în măsura în care aceasta vizează şi instanţa de judecată, astfel încât competenţa facultativă urmează a se aplica şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz (parag. 51).

Potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (3) C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) ale art. 127 se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Pornind de la statuările cu caracter obligatoriu cuprinse în decizia anterior evocată, Înalta Curte constată că una dintre instanţele de judecată aflate în conflict negativ de competenţă, respectiv Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea, au calitatea de pârâţi în cauză. Aplicând regulile de competenţă teritorială din materia litigiilor de muncă, potrivit art. 269 din Legea nr. 53/2003 şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, competenţa ar fi aparţinut Tribunalului Bihor, pe raza căruia se află Judecătoria Aleşd, locul de muncă al reclamanţilor.

Având în vedere că noţiunea de judecător la care se referă textul art. 127 C. proc. civ. vizează atât judecătorul - stricto sensu, cât şi instanţa de judecată - lato sensu, calitatea de parte în proces a Tribunalului Bihor determină incidenţa textului de lege care reglementează competenţa facultativă.

În aceste condiţii, competenţa de soluţionare a cauzei revine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi competentă, potrivit legii.

De vreme ce Tribunalul Cluj din circumscripţia Curţii de Apel Cluj, este aflat în vecinătatea Tribunalului Bihor din circumscripţia Curţii de Apel Oradea, în circumscripţia căreia se află Judecătoria Aleşd, rezultă că Tribunalul Cluj este competent teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2), raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ. şi cu respectarea Deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Văzând şi dispoziţiile art. 135 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2019.

GGC - ED