Ceasing of appeal proceedings due to finalization of defendant’s insolvency under Law 85/2014

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2010, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A. - B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 300.000 euro, reprezentând prejudiciul cauzat de pârâtă prin realizarea defectuoasă şi cu întârziere a proiectului de racordare a imobilului din Şos. x, Bucureşti.

Prin Sentinţa nr. 5994 din 4 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2010, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Prin Decizia civilă nr. 333/2014 din 30 aprilie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respins apelul formulat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar C. S.P.R.L. împotriva Sentinţei nr. 5994 din 4 octombrie 2013, ca nefondat.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

Întârzierea pârâtei în executarea obligaţiilor a fost determinată de dificultăţile de natură tehnică apărute, de insistenţele reclamantei în sensul găsirii unor soluţii cât mai puţin costisitoare, chiar cu riscul reducerii gradului de siguranţă în alimentarea cu energie electrică, precum şi de comportamentul unor terţi pentru care pârâta nu este ţinută a răspunde.

Astfel cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, în cauză, reclamanta a solicitat o putere absorbită pentru care nu exista posibilitatea tehnică de alimentare direct din Staţia Fundeni, fără amplificarea puterii transformatoarelor existente, iar în vederea găsirii unei soluţii mai acceptabile financiar la solicitarea beneficiarului a fost necesară decalarea termenului de execuţie.

De asemenea, întârzierea în executarea lucrării a fost determinată şi de inacţiunea unui terţ, D., care abia la data de 27.05.2008 a adus la cunoştinţă faptul că alimentarea cu energie electrică din Staţia Fundeni a reclamantei şi a unei alte societăţi se poate realiza numai după efectuarea lucrărilor de amplificare a puterii transformatoarelor existente, conform studiului de fezabilitate prezentat de pârâtă, la 06.06.2008 a solicitat completarea documentaţiei, la 15.08.2008 a organizat audierea prezentării lucrărilor, predând Avizul nr. 85 abia la data de 19.08.2008.

Intervalul de timp situat între 13.11.2007 şi 31.12.2007 nu a fost unul util pentru realizarea obligaţiilor contractuale, raportat la elementele mai sus expuse, în special dificultăţile tehnice intervenite şi care nu erau de natură a fi rezolvate într-un termen atât de scurt.

În plus, pârâta, astfel cum a reţinut şi prima instanţă, la data de 10.12.2007, înainte de expirarea termenului contractual, a solicitat C.N.T.E.E. D., în vederea alimentării cu energie electrică, date energetice pentru racordarea pe MT în Staţia Fundeni 110/10 kv.

Astfel cum reiese din procesul-verbal de conciliere din 14.08.2008, reclamanta a susţinut că soluţia tehnică realizată de către B. este extrem de costisitoare, fiind de acord cu noua soluţie prezentată, rezultată în urma discuţiilor, în vederea diminuării cheltuielilor, cu un cablu electric şi o singură celulă, luând însă cunoştinţă că alimentarea printr-un singur cablu reduce gradul de siguranţă în alimentarea cu energie electrică. Costurile proiectelor au variat aşadar date fiind soluţiile tehnice diferite propuse, iar nu din cauza unei rele-credinţe nedovedite a pârâtei, aşa cum a învederat reclamanta-apelantă.

Faţă de considerentele anterior expuse, nu se poate aprecia că, în speţă, calitatea proiectului a fost deplorabilă. De asemenea, concluziile raportului de expertiză în specialitatea electroenergetică sunt contrazise, astfel cum a subliniat şi prima instanţă, de mai multe hotărâri judecătoreşti pronunţate cu privire la acelaşi raport juridic litigios. Actele jurisdicţionale reprezentate de hotărârile judecătoreşti anterioare, ca orice acte juridice, produc efecte obligatorii între părţi, întemeiate pe principiul relativităţii, iar ca element nou apărut în ordinea juridică şi în cea socială, hotărârile judecătoreşti nu pot fi ignorate. Ceea ce s-a statuat printr-o hotărâre judecătorească nu poate fi modificat decât prin intermediul căilor de atac stabilite expres şi limitativ de lege, cu respectarea condiţiilor pentru exercitarea acestora.

Afirmaţiile primei instanţe în sensul că "pârâta nu este în culpă contractuală deoarece reclamanta a solicitat o putere absorbită pentru care nu exista posibilitatea tehnică de alimentare direct din Staţia Fundeni, fără amplificarea puterii transformatoarelor existente" sunt temeinice. În primul rând, acesta nu constituie singurul considerent în sprijinul respingerii acţiunii, ci doar unul dintre aspectele care, coroborate, au îndreptăţit reţinerea că lipseşte vinovăţia contractuală a pârâtei.

În al doilea rând, contractul dintre părţi nu este opţional, instanţele indicând, motivat, doar o serie de împrejurări care au împiedicat-o pe pârâtă, în mod obiectiv, să îţi execute obligaţiile în termenul stabilit.

Faptul ca reclamanta a declanşat procedura de conciliere în vederea reducerii preţului şi a grăbirii livrării proiectului nu a fost reţinut ca înlăturând culpa pârâtei, după cum nu s-a reţinut nici aspectul că, doar prin faptul că a efectuat demersuri la D., pârâta şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale; motivarea primei instanţe are în vedere probele administrate şi se bazează pe împrejurările de fapt şi instituţiile juridice incidente, avute în vedere coroborat, raţionamentul realizat conducând la concluzia adoptată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar C. S.P.R.L., motivele fiind, în esenţă, următoarele:

Instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia - art. 304 pct. 8 din C. proc. civ.

Argumentele în susţinerea acestui motiv de recurs sunt:

1) pârâta şi-a îndeplinit obligaţiile cu întârziere evidentă;

2) pârâta nu a făcut nimic până la 31.12.2007, data la care ar fi trebuit să predea proiectul, cu excepţia încasării banilor de la reclamantă;

3) costurile proiectelor tehnice variază între 2.799.177 RON (echivalentul a 767.825 euro), 1.904.814 RON (echivalentul a 525.420 euro) şi 1.368.763 RON (echivalentul a 325.896 euro);

4) calitatea proiectului tehnic este deplorabilă, fiind întocmit cu încălcarea legislaţiei în vigoare;

5) culpa pârâtei este evidentă şi nu poate fi înlăturată de eventuala acţiune sau inacţiune a unor terţi.

Hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii - art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.

Instanţa de apel a încercat sa motiveze întârzierea pârâtei, în sensul intervenirii unor cauze care ar exclude culpa sa.

Aceasta este o aplicare greşită a legii. Prin legislaţia în vigoare (în special H.G. nr. 90/2008), în maxim trei luni ar fi trebuit ca recurenta să fie racordată la reţeaua de energie electrică. În pofida acestui fapt, racordarea s-a realizat în noiembrie 2011, iar întârzierea din perioada 30.12.2007 - 15.03.2010 a fost cauzată tocmai de incompetenţa şi reaua-credinţă a pârâtei.

Prin raportul de expertiza s-a stabilit valoarea prejudiciului cauzat prin lipsa de folosinţă a imobilului pe această perioadă.

Prejudiciul este cert, fapta culpabila a pârâtei este demonstrată, la fel şi legătura de cauzalitate dintre prejudiciu şi fapta culpabila a pârâtei.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 din C. proc. civ.

Înalta Curte, apreciind că nu subzistă temeiurile suspendării, dispune repunerea cauzei pe rol şi, analizând textele de lege incidente, reţine că potrivit art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, "la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează."

Constatând că prin hotărârea din 26 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva intimatei-pârâte S.C. B. S.A., Înalta Curte a dispus prin încheierea din 28 ianuarie 2015, suspendarea judecăţii recursului, în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, măsură menţinută prin încheierea din 21 martie 2018.

Prin urmare, măsura suspendării judecăţii este limitată în timp până la momentul rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii.

Or, încheierea pronunţată la 26 noiembrie 2014, în Dosarul nr. x/2014, prin care s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei debitoarei S.C. B. S.A. a devenit definitivă, prin neapelare, la 12 februarie 2015.

Cum litigiul se află în recurs, ca formă de manifestare a acţiunii judiciare, Înalta Curte, dând eficienţă dispoziţiilor legale sus-menţionate, urmează să decidă încetarea judecăţii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Repune cauza pe rol.

Încetează judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar C. S.P.R.L. împotriva Deciziei civile nr. 333/2014 din 30 aprilie 2014, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în temeiul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2019.

GGC - NN