Jurisdictional declination of appeal against first-instance civil ruling under 200,000 RON value threshold

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. x/2017 reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B. S.A., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce va pronunţa să dispună constatarea nulităţii absolute a clauzei prevăzute în Secţiunea 6 - Rambursarea la art. 6.3 în care se prevede: "împrumutatul este obligat ca cel târziu la data scadentei să constituie suma necesară rambursărilor în contul curent . . . . . . . . . ., în valuta prevăzuta în graficul de rambursare", ca fiind abuziva; îngheţarea cursului de schimb valutar pentru achitarea creditului la cursul valabil la data încheierii şi semnării contractului de credit, respectiv 3,2580 RON/euro, conform cotaţiei BNR la momentul tragerii creditului; obligarea pârâtei la returnarea sumelor încasate, în urma fluctuaţiei \ cursului valutar, sume provenite din diferenţa de curs valutar), ca diferenţa de la cursul de schimb de la momentul semnării contractului şi până în prezent, actualizate la data plaţii cu rata inflaţiei şi dobânda legala aferenta; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata efectuate.

Prin Sentinţa nr. 2.288/2018 din 29.03.2018 a Judecătoriei Târgu Jiu, s-a respins excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi excepţia inadmisibilităţii cererii, invocate de pârât B. S.A şi s-a respins cererea de chemare în judecată.

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul A., solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată, constatarea nulităţii absolute a clauzei prevăzuta în Secţiunea 6 - art. 6.3 ca fiind abuziva, îngheţarea cursului de schimb valutar la valoarea de la momentul încheierii convenţiei de credit, respectiv 3,2580 RON/euro, restituirea sumelor încasate ca diferenţa de curs valutar de la momentul semnării contractului şi pană în prezent, actualizata cu rata inflaţiei şi dobânda legala aferentă.

Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, prin Decizia nr. 516/2018 din 13 noiembrie 2018 a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant A., împotriva Sentinţei nr. 2.288 din 29.03.2018, pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu, în Dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata pârâta B.

Reclamantul A. a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 516/2018 din 13 noiembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă.

Prin adresa emisă de Tribunalul Gorj, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării recursului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 25 ianuarie 2019.

Prin rezoluţia completului din 07 februarie 2019 s-a stabilit termen de judecată pentru 21 februarie 2019, în vederea discutării competenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În şedinţa publică din data de 21 februarie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei sale materiale.

Analizând cu prioritate excepţia necompetenţei sale materiale, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este întemeiată şi urmează a o admite pentru următoarele considerente:

Decizia supusă recursului a fost pronunţată de către tribunal, într-un litigiu prin care s-a soluţionat o cerere care a declanşat procedura judiciară în faţa judecătoriei.

Cu întâietate, sub aspectul excepţiei de necompetenţă materială, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine incidenţa prevederilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. din care reiese că instanţa supremă judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat prin Decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018 şi publicată în M. Of. nr. 965 din 14 noiembrie 2018:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în M. Of. nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94 - 97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Craiova, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de necompetenţă materială.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 516/2018 din 13 noiembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2019.

GGC - ED