Jurisdictional transfer of currency risk loan nullity appeals from High Court to Court of Appeal under 200,000 RON threshold

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 2.229 din 27.03.2018 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în Dosarul nr. x/2017 a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A.

S-a constatat nulitatea absolută a clauzei înscrisă la art. 4 în contractul de credit nr. x/2008, ca fiind abuzivă.

A fost obligată pârâta să restituie reclamantei sumele de bani încasate cu titlul de comision de acordare, cu dobânda legală aferentă de la data încasării până la data plăţii efective şi integrale a sumei datorate.

A fost respinsă în rest cererea. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în cauza de faţă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta A. şi pârâta B. S.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin Decizia nr. 451/2018 din 03 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta pârâtă B. S.A., în contradictoriu cu reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 2.229 din 27.03.2018 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în Dosarul nr. x/2017, având ca obiect - constatare nulitate act.

A admis apelul formulat de apelanta reclamantă A., în contradictoriu cu pârâta B. împotriva Sentinţei civile nr. 2.229 din 27.03.2018 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în Dosarul nr. x/2017, având ca obiect - constatare nulitate act.

A schimbat sentinţa apelată în sensul că a admis în parte acţiunea.

A admis cererea privind constatarea caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art. 8.1 - în teza referitoare la riscul valutar şi a constatat nulitatea absolută parţială a clauzei prev. de art. 8.1 în teza privind suportarea riscul valutar de către împrumutaţi, fiind menţinută această clauză în teză referitoare la restituirea creditului în moneda în care a fost acordat.

A dispus stabilizarea cursului de schimb CHF - RON la momentul semnării contractului de credit, curs care va rămâne valabil pe toată perioada derulării contractului, urmând ca ratele să fie recalculate şi plătite la cursul de la data încheierii contractului.

A dispus restituirea sumelor încasate în plus, rezultate din diferenţa cursului valutar la momentul achitării fiecărei rate, faţă de cel din momentul încheierii contractului, cu dobânda legală aferentă.

A menţinut celelalte dispoziţii ale primei instanţe.

A obligat apelanta pârâtă la 1.500 RON cheltuieli de judecată în apel faţă de apelanta reclamantă.

Pârâta C. S.A. (fostă B. SA) a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 451/2018 din 03 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă.

Prin adresa emisă de Tribunalul Gorj, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării recursului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 27 decembrie 2018.

Prin rezoluţia completului din 07 ianuarie 2019 s-a stabilit termen de judecată pentru 21 februarie 2019, în vederea discutării competenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În şedinţa publică din data de 21 februarie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei sale materiale.

Analizând cu prioritate excepţia necompetenţei sale materiale, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este întemeiată şi urmează a o admite pentru următoarele considerente:

Decizia supusă recursului a fost pronunţată de către tribunal, într-un litigiu prin care s-a soluţionat o cerere care a declanşat procedura judiciară în faţa judecătoriei.

Cu întâietate, sub aspectul excepţiei de necompetenţă materială, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine incidenţa prevederilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. din care reiese că instanţa supremă judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat prin Decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018 şi publicată în M. Of. nr. 965 din 14 noiembrie 2018:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în M. Of. nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94 - 97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Craiova, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de necompetenţă materială.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva Deciziei nr. 451/2018 din 03 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2019.

GGC - ED