Undrafted appeal for insufficient stamping nullifies revision request; appeal declared void.

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 136/CC din 18 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017.1.1.3*, Tribunalul Arad, secţia a II-a civilă, a anulat ca netimbrată cererea formulată de revizuentul A. pentru revizuirea încheierii din data de 7 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017.1.1.3*, având ca obiect îndreptare eroare materială, fără cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 480/A din 18 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, a fost respins ca neîntemeiat apelul declarat de reclamantul-apelant A. împotriva Sentinţei civile nr. 136/CC din 18 iunie 2018.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin rezoluţia din data de 11.06.2018, prima instanţă a pus în vedere apelantului să precizeze care este obiectul cererii deduse judecăţii, respectiv dacă a înţeles să formuleze cerere de îndreptare a erorii materiale sau cerere de revizuire, în acest caz urmând să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru de 100 RON pentru termenul de judecată din 18.06.2018.

La termenul de judecată din data de 18.06.2018, petentul a precizat că cererea formulată are ca obiect principal revizuire, astfel că prima instanţă i-a pus în vedere obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru de 100 RON.

Criticile vizând greşita stabilirea a cuantumului taxei judiciare de timbru în raport de taxele deja achitate, nu pot fi valorificate în calea de atac a apelului, având în vedere că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, în conformitate cu dispoziţiile art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013.

În acest sens sunt dezlegările obligatorii date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 7/2014 pronunţată în interesul legii prin care a statuat că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, partea în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului.

Deşi Legea nr. 146/1997 a fost abrogată, prevederile art. 18 sunt reiterate de dispoziţiile art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, astfel că dezlegările date prin Decizia nr. 7/2014 sunt pe deplin aplicabile şi în actuala reglementare.

Mai mult, Curtea a reţinut că prin Decizia civilă nr. 50 din 25 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2017.1.1.1.3, s-a dispus anularea încheierii civile din data de 29.08.2017, pronunţate de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2017.1.1. şi a încheierii civile din 12.10.2017, pronunţate de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. x/2017.1.1 şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Or, în Dosarul nr. x/2017.1.1., apelantul-revizuent a făcut dovada achitării unei taxe judiciare de timbru de 88 RON, în vreme ce în Dosarul nr. x/2017.1.1.1 nu există nici o chitanţă care să ateste plata vreunei taxe judiciare de timbru.

Taxele de timbru achitate în Dosarul nr. x/2017, respectiv x/108/2017 nu pot fi cumulate, dat fiind faptul că încheierile pronunţate în aceste dosare (prin care s-a dispus anularea cererii de revizuire, respectiv respingerea cererii de reexaminare) nu au fost anulate prin Decizia civilă nr. 50 din 25 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. x/2017.1.1.1.3.

Într-o atare situaţie, se reţine că până la data pronunţării hotărârii apelate revizuentul-apelant a făcut dovada achitării unei taxe de 88 RON, cu toate că în conformitate cu art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxa judiciară de timbru aferentă cererii de revizuire este de 100 RON, astfel că cererea a fost insuficient timbrată.

Sancţiunea care intervine atât în cazul insuficientei timbrări, cât şi în ipoteza netimbrării este aceeaşi, respectiv nulitatea cererii de chemare în judecată, raportat la prevederile art. 33-34 din O.U.G. nr. 80/2013.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A..

În cuprinsul cererii, recurentul face un istoric al litigiului, fără ca recursul să fie motivat în drept.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă B. a solicitat respingerea recursului.

Înalta Curte, examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată de instanţă, din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) şi al art. 306 alin. (3) din acelaşi act normativ, constată că recursul declarat de reclamantul A. este nul.

Prealabil, se impune observaţia că, în ierarhia căilor de atac, recursul este o cale de atac extraordinară ce are ca obiect decizia prin care s-a soluţionat calea de atac a apelului împotriva sentinţei instanţei de fond şi este limitat numai la motivele de nelegalitate ale deciziei instanţei de apel enumerate de art. 304 C. proc. civ. sub sancţiunea nulităţii prevăzute de art. 3021 alin. (1) lit. c) din acelaşi cod.

Potrivit dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situaţiile prevăzute expres şi limitativ la punctele 1 - 9.

Conform art. 3021 alin. (1) lit. c) din vechiul C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) din acelaşi cod, indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele de casare sau modificare instituite de art. 304 pct. 1 - 9.

Dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea acestora într-unul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.

În speţă, se constată că reclamantul A., prin cererea de recurs, expune un istoric al cauzei, fără a aduce niciun argument de nelegalitate cu privire la hotărârea recurată.

Mai mult decât atât, modul în care este formulată cererea de recurs este ilogic, neputând fi urmărit raţionamentul avut în vedere de către recurent.

În consecinţă, constatând că recurentul-reclamant A. nu s-a conformat obligaţiei prevăzute de dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să ducă la aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va aplica cererii de recurs sancţiunea nulităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei civile nr. 480/A din 18 septembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2019.

GGC - GV