Extraordinary appeal rejected where tardiness defense based on postal communication records does not constitute a material error

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 218/A/2017 pronunţată la data de 12 aprilie 2017 în Dosarul nr. x/2012, a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâta A. S.A., împotriva Sentinţei nr. 24 din 12.03.2015, pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, în Dosarul nr. x/2012.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs, pârâta A. S.A., la data de 19.01.2018 (data poştei înscrisă pe plicul de expediere, dosar recurs).

Faţă de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., examinând, cu prioritate, excepţia tardivităţii formulării recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin Decizia nr. 5.370 din 13 decembrie 2018 a respins, ca tardiv declarat, recursul formulat de pârâta A. S.A. împotriva Deciziei nr. 218/A/2017 din 12 aprilie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a dispune astfel, instanţa de recurs a reţinut că Decizia nr. 218/A/2017 din 12 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost comunicată recurentei-pârâte la data de 28 decembrie 2017, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosarul instanţei de apel, iar calea de atac a fost declarată la data de 19.01.2018, conform datei poştei înscrise pe plicul de expediere, dosar recurs.

Or, faţă de dispoziţiile art. 301 coroborate cu cele ale art. 101 alin. (1) C. proc. civ., termenul de declarare a recursului a început să curgă de la data de 28 decembrie 2017, împlinindu-se la 15 ianuarie 2018.

Ca atare, formularea în cauză a recursului de către pârâtă la data de 19 ianuarie 2018 a fost făcută cu nesocotirea termenului stipulat în mod imperativ de lege, aspect care conduce la stingerea dreptului procedural în temeiul căruia instanţa ar fi putut să supună examinării calea de atac.

Termenul imperativ de 15 zile în care se poate formula cerere de recurs împotriva unei hotărâri judecătoreşti, este socotit de la momentul comunicării respectivei hotărâri, iar acest fapt nu este de natură a încălca sau restrânge nici un drept procesual al părţii.

În speţă, aşadar, s-a reţinut că, recurenta a încălcat prevederile art. 301 C. proc. civ., deoarece a formulat cererea cu depăşirea termenului legal prevăzut de textul menţionat, împrejurare faţă de care, dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei de tardivitate, celelalte aspecte învederate prin cererea de recurs nu au fost analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva Deciziei nr. 5.370 din 13 decembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a formulat contestaţie în anulare contestatoarea A. S.A. înregistrată la data de 17 decembrie 2018 pe rolul secţiei I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acesteia şi anularea deciziei atacate.

Contestatoarea susţine în esenţă că hotărârea pronunţată este rezultatul unei greşeli materiale, întrucât instanţa nu a observat faptul că recurenta a primit copia hotărârii comunicate în apel la data de 03 ianuarie 2018, calculând termenul de recurs de la 29 decembrie 2017.

Ignorarea zilei la care recurenta a primit hotărârea pronunţată în apel, în funcţie de data la care a calculat termenul de introducere a recursului este o eroare materială a instanţei de recurs, care influenţează drepturile procesuale ale părţii.

În ceea ce priveşte comunicarea hotărârii pronunţate în apel, contestatoarea arată că a solicitat Oficiului Poştal x Bucureşti să confirme că recomandata nr. x a fost comunicată la 03 ianuarie 2018, având în vedere faptul că dovada de transmitere a fost completată în mod incorect în fals.

În răspunsul primit se menţionează că factorul poştal s-a deplasat la adresa destinatarului la 29 decembrie 2017 în jurul orei 8:30 unde a găsit biroul închis.

În realitate, arată contestatoarea în data de 29 decembrie 2017 biroul a fost deschis, sens în care a ataşat condica de prezenţă. Această probă este în contradicţie cu declaraţia factorului poştal.

Contestatoarea mai arată că împotriva factorului poştal B. cât şi împotriva Companiei Naţionale Poşta Română a Oficiului Poştal x a formulat plângere penală pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual aceasta fiind înregistrată sub nr. x din 11 decembrie 2018.

Pe cale de consecinţă, hotărârea pronunţată în recurs este rezultatul unei evidente greşeli materiale prin neobservarea falsului căruia s-a ajuns la concluzia că păţii i-a fost comunicată copia hotărârii din apel la 29 decembrie 2018, în ciuda faptului că a arătat instanţei de recurs că acestea nu corespuns realităţii.

Contestatoarea a solicitat prin cererea de contestaţie în anulare şi suspendarea executării silite a deciziei atacate, în temeiul dispoziţiilor art. 3191 C. proc. civ., cerere respinsă ca rămasă fără obiect prin încheierea de şedinţă de la 21 februarie 2019.

În combaterea contestaţiei în anulare, intimata S.C. C. S.R.L., prin lichidator judiciar Cabinete Asociate de Practicieni în Insolvenţă D. şi E. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi excepţia inadmisibilităţii având în vedere că motivele invocate nu se circumscriu motivului prevăzut de art. 318 teza I C. proc. civ.

Prin Încheierea nr. 6 din 16 ianuarie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a scos cauza de pe rol şi a trimis-o spre competentă soluţionare secţiei a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei a II-a civilă, la data de 23 ianuarie 2019.

Înalta Curte analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivul de contestaţie în anulare invocat, constată că este nefondat urmând ca cererea să fie respinsă pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că aspectele invocate în sprijinul excepţiei inadmisibilităţii contestaţiei în anulare reprezintă în realitate apărări de fond care urmează a fi analizate o dată cu fondul cauzei.

Contestaţia în anulare specială este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce se poate exercita în cazurile anume prevăzute de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

În cauza de faţă, contestatoarea a invocat dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. susţinând că soluţia dată prin decizia a cărei anulare se solicită este rezultatul unei greşeli materiale, întrucât comunicarea deciziei pronunţate în apel are la bază falsul în ceea ce priveşte data de comunicare, care nu este 29 decembrie 2017, ci 03 ianuarie 2018.

Aspectul invocat de contestatoare privind soluţia pronunţată în recurs nu poate duce la admiterea contestaţiei în anulare, întrucât nu poate fi încadrat în motivul prevăzut de art. 318 C. proc. civ. (greşeală materială şi omisiunea de a cerceta vreun motiv de modificare sau de casare).

Având în vedere caracterul de excepţie al textului mai sus enunţat care rezultă din formularea "hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare ..." analiza susţinerilor privind existenţa unei "greşeli materiale" presupune o interpretare restrictivă în sensul că trebuie avute în vedere numai acele greşeli materiale care au caracter procedural constând în confundarea unor elemente importante sau date materiale şi pentru verificarea cărora nu este necesară reaprecierea probelor administrate.

În contextul precizat se constată că prin motivele evocate care vizează aprecierea şi interpretarea înscrisurilor care au stat la baza respingerii recursului ca tardiv formulat, contestatoarea a criticat decizia instanţei de recurs cu privire aspecte tranşate motivat de instanţa de recurs.

Întreaga argumentare duce cu evidenţă la concluzia că se tinde la reformarea soluţiei, printr-o reanalizare a dovezilor de comunicare a deciziei, care au fost interpretate greşit. Asupra aspectului dezvoltat de contestatoare instanţa de recurs a făcut o apreciere, iar faptul că aceasta nu este însuşită de parte nu o îndreptăţeşte la o nouă judecată, nefiind vorba de o greşeală materială.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, urmează să respingă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. S.A., împotriva Deciziei nr. 5.370 din 13 decembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. S.A. împotriva Deciziei nr. 5.370 din 13 decembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2012.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2019.

GGC - ED