Appeal over suspended damages review dismissed as moot after preliminary ruling issued.

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mediaş, sub nr. x/2016, reclamantul A. l-a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună sistarea despăgubirilor periodice stabilite în sarcina sa prin Sentinţa nr. 2.631 din 20 decembrie 1989, astfel cum a fost modificată prin Decizia civilă nr. 533 din 27 septembrie 1990.

Prin Sentinţa civilă nr. 504 din 28 martie 2017, Judecătoria Mediaş a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei evocate, reclamantul A. a declarat apel, solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul admiterii acţiunii şi obligării intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 1.026 din 8 noiembrie 2017, Tribunalul Sibiu, secţia I civilă, a admis excepţia tardivităţii declarării apelului şi, în consecinţă, a respins calea ordinară de atac ca tardiv formulată.

Împotriva deciziei pronunţate în apel, reclamantul A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu, instanţă care l-a înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe rolul căreia a fost înregistrat la 3 ianuarie 2018 la secţia a II-a civilă.

Prin Decizia nr. 764 din 8 martie 2018, instanţa supremă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba-Iulia.

La 26 aprilie 2018, dosarul a fost înregistrat sub acelaşi număr pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia I civilă.

Prin Încheierea din 13 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, în baza art. 520 alin. (4) C. proc. civ., Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia I civilă, a suspendat judecata cauzei, până la soluţionarea sesizării privind interpretarea dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, art. 27 C. proc. civ. şi art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, sesizare înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sub nr. x/2018, cu termen la 18 iunie 2018, şi a dispus trimiterea cauzei la arhivă, în nelucrare.

La 27 august 2018, împotriva încheierii evocate, B. a declarat recurs prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac exercitate, repunerea cauzei pe rol şi judecarea acesteia cu celeritate.

În motivare, a arătat că prin hotărârea atacată s-a reţinut în mod eronat că ar fi fost de acord cu suspendarea cauzei, dar şi că textele de lege ce fac obiectul cererii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu au nicio legătură cu speţa, urmărindu-se, în realitate, tergiversarea soluţionării cauzei.

De asemenea, recurentul a susţinut că prin calea ordinară de atac exercitată nu s-a solicitat nicio sumă de bani, astfel că aceasta nu poate fi încadrată la cereri evaluabile în bani.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 414 C. proc. civ.

La 13 octombrie 2018, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.

Doar recurentul şi-a exprimat acordul ca, în ipoteza în care este admisibil în principiu, recursul să fie soluţionat de completul de filtru.

La 12 decembrie 2018 a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, ale cărui concluzii au fost în sensul respingerii recursului ca rămas fără interes a recursului, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ., având în vedere că sesizarea înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sub nr. x/2018, având ca obiect interpretarea dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, art. 27 C. proc. civ. şi art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, a fost soluţionată la 18 iunie 2018.

Prin Încheierea din 14 ianuarie 2019 s-a dispus comunicarea raportului către părţile în litigiu, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ.

La termenul din 19 februarie 2019, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte a luat în examinare cu prioritate excepţia rămânerii fără interes a căii extraordinare de atac, urmând să respingă recursul ca rămas fără interes, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Dispoziţiile art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. stabilesc că orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Raportat la caracterul său de condiţie de exercitare a oricărei acţiuni civile, inclusiv a căilor de atac, interesul rezidă în folosul practic urmărit de parte în promovarea demersului judiciar.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele caracteristici, respectiv să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Cerinţa interesului de a fi actual trebuie să existe nu numai la momentul introducerii acţiunii, ci pe tot parcursul procesului.

Din această perspectivă se constată că, deşi în speţă, la data pronunţării încheierii atacate, respectiv la 13 iunie 2018, recurentul-pârât B. justifica interes în exercitarea recursului împotriva acesteia, la data declarării căii extraordinare de atac, respectiv la 27 august 2018, interesul autorului nu mai îndeplinea condiţia actualităţii, având în vedere că prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a pronunţat asupra sesizării nr. 866/1/2018, până la a cărei soluţionare, potrivit art. 520 alin. (4) C. proc. civ. fusese suspendată judecata recursului declarat împotriva Deciziei civile nr. 1.026 din 8 noiembrie 2017 a Tribunalului Sibiu, secţia I civilă.

Astfel, în condiţiile în care, la 18 iunie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis cu privire la chestiunea de drept ce a format obiectul sesizării nr. 866/1/2018, se constată că a încetat motivul pe care s-a fondat încheierea de suspendare a judecăţii ce formează obiectul prezentului recurs.

În speţă, întrucât recursul promovat de reclamant a rămas fără interes, demersul procesual, nemaiavând o finalitate practică din punct de vedere juridic, instanţa supremă impune concluzia că autorul nu mai justifică interes în soluţionarea căii extraordinare de atac din moment ce scopul urmărit, respectiv continuarea judecăţii, poate fi atins printr-o cerere de repunere pe rol.

În considerarea celor anterior expuse, constatând că în prezent demersul procesual nu mai aduce nici un folos practic recurentului-pârât, Înalta Curte va respinge recursul ca rămas fără interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca rămas fără interes recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva încheierii din 13 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2016.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 februarie 2019.

GGC - ED