Swiss-franc loan appeal against tribunal merits ruling sent to Court of Appeal Craiova for lack of High Court jurisdiction.

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la 28 aprilie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa:

1. să constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei de la pct. 4 din contractul de împrumut pentru refinanţarea unui credit de consum nr. x din 24 martie 2008 şi să dispună restituirea sumei de 971,25 CHF, percepută cu titlu de comision de acordare, actualizată cu dobânda legală şi indicele de inflaţie, de la data încheierii contractului şi până la data restituirii;

2. să constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei de risc valutar de la pct. 8.1 din acelaşi contract şi să dispună îngheţarea cursului de schimb valutar CHF/RON la cursul de la data încheierii contractului şi rambursarea creditului la valoarea acestui curs pe întreaga perioadă contractuală, precum şi restituirea diferenţei de curs valutar, sume actualizate cu dobânda legală şi indicele de inflaţie, de la data perceperii sumelor nedatorate şi până la data restituirii;

3. să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 970 şi art. 1578 alin. (2) C. civ. din 1864, Directiva nr. 93/13/CEE, O.G. nr. 21/1992, Legea nr. 193/2000, Legea nr. 296/2004, Legea nr. 363/2007, O.U.G. nr. 174/2008 şi Legea nr. 288/2010.

Prin Sentinţa civilă nr. 7.018/2017 din 5 octombrie 2017, Judecătoria Târgu Jiu a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A.; a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei de la art. 4 din contractul de împrumut pentru refinanţarea unui credit de consum nr. x din 24 martie 2008; a obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 971,25 CHF, încasată cu titlu de comision de acordare, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestei sume, de la data încasării şi până la data restituirii; a respins celelalte capete de cerere; a obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamantul A., cât şi pârâta B. S.A.

Prin Decizia nr. 506/2018 din 5 noiembrie 2018, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă B. împotriva sentinţei primei instanţe; a admis apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva aceleiaşi sentinţe şi a schimbat sentinţa atacată în sensul că a admis cererea de chemare în judecată şi cu privire la constatarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar de la pct. 8.1 din contractul de credit; a dispus stabilizarea cursului CHF/RON la cursul de la momentul semnării contractului de credit, care va rămâne valabil pe toată perioada contractuală, urmând ca ratele să fie recalculate şi plătite la acest curs; a dispus restituirea sumelor plătite în plus faţă de cursul valutar de la data semnării contractului, la care se adaugă dobânda legală; a obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON.

Împotriva acestei deciziei, pârâta B. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea în tot a deciziei atacate şi, în urma rejudecării, respingerea acţiunii introductive, precum şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj la 14 ianuarie 2019.

Tribunalul Gorj a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind înregistrat la 25 ianuarie 2019.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curţile de apel judecă: ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din acelaşi act normativ, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în M. Of. nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în M. Of. nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel.

Având în vedere că deciziile pronunţate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti de la data publicării în M. Of. , conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă Decizia nr. 506/2018 din 5 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă.

Fiind atacată o hotărâre pronunţată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competenţa materială a curţii de apel, ca instanţă imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanţa imediat superioară Tribunalului Gorj este Curtea de Apel Craiova rezultă că soluţionarea recursului declarat în prezenta cauză este de competenţa materială a acestei din urmă instanţe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) raportat la art. 96 pct. 3 şi art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-pârâtă B. împotriva Deciziei nr. 506/2018 din 5 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 februarie 2019.

GGC - ED