Inadmissibility of extra-ordinary appeal against judgment declining jurisdiction

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte a constatat următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale la data de 6 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Serviciul Român de Informaţii Externe solicitând instanţei ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunţa, să oblige pârâtul să-i deconspire, să-i identifice şi să-i pună la dispoziţia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe cei care o spionează ilegal, fără mandat de la judecător şi care i-au violat corespondenţa, sub sancţiunea de a plăti daune-interese de câte 1000 euro/zi începând cu data de 6 ianuarie 2012, până la data la care spionii menţionaţi vor fi puşi la dispoziţia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi trimişi în judecată pentru infracţiunile pe care aceştia le-au săvârşit pentru prejudicierea reclamantei.

Prin Sentinţa civilă nr. 1 din 11 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale a fost declinată competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia civilă.

La data de 12 februarie 2018, reclamanta A. a declarat apel împotriva Sentinţei civile nr. 1 din 11 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Timişoara, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale.

Prin raportul întocmit, magistratul-asistent a constatat că reclamanta A. a declarat apel împotriva sentinţei evocate anterior însă, faţă de dispoziţiile art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are competenţa de a soluţiona apeluri, sens în care cererea va fi analizată ca recurs.

În cuprinsul cererii, reclamanta a criticat sentinţa atacată cu privire la soluţia de declinare a competenţei soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia civilă, susţinând în acest sens că i-au fost încălcate dreptul de acces la un tribunal competent, dreptul la o cale de atac efectivă şi eficientă şi dreptul de proprietate.

Totodată, reclamanta a mai solicitat sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii pentru ca judecătoarea B. să fie suspendată din funcţia de judecător, deoarece aceasta nu a soluţionat litigiul, procedând în mod nelegal la declinarea soluţionării cauzei.

Prin urmare, reclamanta a solicitat anularea Sentinţei civile nr. 1 din 11 ianuarie 2018 şi trimiterea dosarului Curţii de Apel Târgu Timişoara, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale pentru a fi judecat în conformitate cu dispoziţiile art. 96 alin. (4) C. proc. civ., având în vedere calitatea pârâtului.

La data de 10 mai 2018, intimatul-pârât Statul Român prin Serviciul de Informaţii Externe a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, potrivit art. 132 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că recursul declarat împotriva unei sentinţe de declinare a competenţei cauzei este inadmisibil.

La data de 31 mai 2018, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor invocate de pârât prin întâmpinare.

Prin încheierea din 5 iunie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a transpus recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 1 din 11 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, în completul de filtru în vederea efectuării procedurii de filtrare reglementată de art. 493 C. proc. civ.

Prin rezoluţia aflată la dosar, Înalta Curte a stabilit în sarcina recurentei-reclamante o taxă judiciară de timbru în valoare de 100 RON.

La data de 28 iunie 2018, reclamanta a depus note scrise prin care a susţinut că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, astfel încât în mod greşit i s-a pus în vedere să achite o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON.

Prin raportul întocmit la data de 10 septembrie s-a constatat că recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 1 din 11 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale nu este admisibil în principiu, având în vedere dispoziţiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

Prin încheierea din 16 octombrie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

La data de 8 noiembrie 2018, recurenta A. a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat admiterea căii de atac astfel cum a fost formulată.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la data de 15 ianuarie 2019.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că recursul reclamantei A. este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recursul pendinte are ca obiect Sentinţa civilă nr. 1 din 11 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, prin care a fost declinată competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia civilă.

Recursul este o cale extraordinară de atac şi poate fi exercitat numai în cazurile prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., respectiv pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 132 alin. (3) C. proc. civ., "dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent".

În speţă, obiectul recursului îl reprezintă sentinţa prin care s-a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, dosarul fiind declinat instanţei apreciată a fi competentă, astfel încât, sentinţa atacată cu recursul pendinte este o hotărâre nesusceptibilă a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului.

Conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României, părţile interesate pot exercita căile de atac, în condiţiile legii procesuale.

Corespunzător acestor prevederi, legea procesual civilă stabileşte hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac şi titularii acestora, precum şi cazurile de reformare sau retractare.

Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de legea procesuală.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 1 din 11 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 1 din 11 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2019.

GGC - GV