Admissibility of accessory intervention by an unsecured creditor in labor dismissal litigation during insolvency proceedings
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, set aside the lower court’s order, and remanded the case for a new review of the admissibility of an accessory intervention, effectively ruling in favor of the intervenor. The dispute concerned an accessory intervention filed by a shareholder-creditor in a labor litigation challenging the dismissal of an employee, where the first-instance and appellate courts had admitted the claim and dismissed the intervention as inadmissible for lack of interest. The Court found that the appellate court erroneously denied the intervention, establishing that the intervenor had a concrete legal interest because the employee’s labor claims would have priority over the intervenor’s unsecured claims in the debtor’s ongoing insolvency proceedings, based on Articles 5 and 161 of Law No. 85/2014 and Article 488(1)(5) of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 63 C. proc. civ, art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 5 pct. 18 din Legea nr. 85/2014, art. 161 din Legea nr. 85/2014; Admissibility of accessory intervention by an unsecured creditor in labor dismissal litigation during insolvency proceedings: În acest sens, recurentul a învederat că a creditat societatea, motiv pentru care, la data deschiderii procedurii de insolvenţă, a formulat o cerere de admitere a creanţei în tabelul creditorilor, în temeiul art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la 3 august 2017, sub nr. x/2017, contestatoarea A. a chemat în judecată pe intimata S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa:
1. să anuleze decizia de concediere nr. x din 3 iulie 2017;
2. să dispună reintegrarea contestatoarei pe postul deţinut anterior concedierii;
3. să oblige intimata la plata salariilor de la data concedierii şi până la data reintegrării efective, precum şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat;
4. să oblige intimata la plata dobânzilor legale de la data la care ar fi trebuit plătit fiecare salariu şi până la plata efectivă;
5. să oblige intimata la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 76 - 78 din C. muncii.
Prin Sentinţa civilă nr. 364/2018 din 24 mai 2018, Tribunalul Sibiu, secţia I civilă, a admis excepţia tardivităţii invocării prescripţiei dreptului de a aplica sancţiunea disciplinară şi a respins ca tardivă excepţia prescripţiei, invocată de contestatoare; a admis contestaţia formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.R.L., prin administrator judiciar C.I.I. C.; a anulat decizia de concediere nr. x din 3 iulie 2017 şi a dispus reîncadrarea contestatoarei pe postul deţinut anterior în cadrul societăţii intimate; a obligat intimata la plata către contestatoare a unei despăgubiri echivalente cu drepturile salariale indexate, majorate, reactualizate şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la momentul concedierii şi până la reintegrarea efectivă, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor sume, de la scadenţa fiecărui drept salarial şi până la data plăţii.
Împotriva acestei sentinţe, S.C. B. S.R.L., prin administrator judiciar C.I.I. C., a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie şi nelegalitate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, la 23 iulie 2018, sub acelaşi număr de dosar.
D. a formulat cerere de intervenţie accesorie, în susţinerea apelului declarat de apelanta S.C. B. S.R.L., prin administrator judiciar C.I.I. C.
În drept, cererea de intervenţie accesorie a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 63 C. proc. civ.
Prin încheierea din 11 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie accesorie formulată de D.
Împotriva acestei încheieri, D. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea încheierii atacate şi admiterea cererii de intervenţie accesorie.
În motivare, autorul recursului a susţinut, în esenţă, că are atât calitatea de asociat fondator, cât şi de creditor chirografar al S.C. B. S.R.L., deţinând creanţa cu valoarea cea mai ridicată în procedura insolvenţei.
În acest sens, recurentul a învederat că a creditat societatea, motiv pentru care, la data deschiderii procedurii de insolvenţă, a formulat o cerere de admitere a creanţei în tabelul creditorilor, în temeiul art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.
În urma verificării înscrisurilor anexate cererii, recurentul a fost înscris în tabelul definitiv al creanţelor admise împotriva debitoarei S.C. B. S.R.L cu o creanţă în cuantum de 169.443 RON.
Din balanţa de verificare contabilă din 31 august 2018 rezultă că în contul 4551, "acţionari/asociaţi - conturi curente", este înscrisă suma de 169.638 RON, creditor fiind D.
Recurentul a mai arătat că în şedinţa adunării creditorilor din 25 mai 2017 a fost desemnat membru în comitetul creditorilor al societăţii B. S.R.L., reprezentând categoria creditorilor chirografari.
Deşi a depus la dosarul cauzei tabelul definitiv al creanţelor, instanţa de apel nu l-a avut în vedere la pronunţarea soluţiei asupra cererii de intervenţie accesorie.
Astfel, recurentul a învederat că interesul său rezultă atât din calitatea sa de creditor, cât şi din cea de asociat al societăţii B. S.R.L.
Autorul căii de atac a mai prezentat o serie de critici care vizează fondul litigiului dedus judecăţii.
Recurentul nu a indicat motivele de casare pe care îşi întemeiază recursul.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 3 ianuarie 2019, sub nr. x/2017/a1.
Intimatele nu au depus întâmpinare la recurs.
Examinând încheierea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:
Recurentul susţine, în esenţă, că interesul său de a interveni în proces decurge atât din calitatea de asociat fondator, cât şi din cea de creditor chirografar al S.C. B. S.R.L.
Deşi autorul căii de atac nu a indicat în drept motivele de casare pe care îşi întemeiază recursul, criticile dezvoltate în cuprinsul cererii de recurs pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât este criticată soluţia de respingere a cererii de intervenţie accesorie din perspectiva interesului în formularea acestei cereri.
În legătură cu aceste critici, instanţa supremă constată că cererea de intervenţie accesorie a fost formulată într-un litigiu de muncă.
Prin formularea contestaţiei împotriva deciziei de concediere, A. urmăreşte reintegrarea sa în funcţia deţinută anterior, precum şi recunoaşterea pe cale judiciară a unei creanţe împotriva societăţii S.C. B. S.R.L., constând în drepturile salariale şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în baza contractului de muncă.
Instanţa supremă constată că intimata S.C. B. S.R.L. se află în procedura insolvenţei, ce face obiectul dosarului nr. x/2017, aflat pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi, totodată, că recurentul D. este înscris în tabelul definitiv de creanţe cu o creanţă chirografară.
Potrivit art. 5 pct. 18 din Legea nr. 85/2014, "creanţe salariale sunt creanţele ce izvorăsc din raporturi de muncă şi raporturi asimilate între debitor şi angajaţii acestuia. Aceste creanţe sunt înregistrate din oficiu în tabelul de creanţe de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar".
Conform art. 161 din Legea nr. 85/2014, "creanţele se plătesc, în cazul falimentului, în următoarea ordine: 3. creanţele izvorâte din raporturi de muncă; 9. alte creanţe chirografare".
Din analiza coroborată a textelor de lege anterior evocate rezultă că creanţele izvorând din raporturile de muncă se înscriu din oficiu în tabelul de creanţe şi au prioritate faţă de creanţele chirografare la distribuirea sumelor obţinute din valorificarea activelor debitorului.
Cum creanţa pretinsă de intimata A. în prezentul litigiu decurge dintr-un raport de muncă rezultă că aceasta ar avea prioritate în procedura falimentului faţă de creanţa chirografară cu care a fost înscris recurentul D. în tabelul definitiv de creanţe.
În aceste condiţii, interesul recurentului D. de a interveni în proces, în favoarea societăţii B. S.R.L., constă în obţinerea unei soluţii de respingere a pretenţiilor intimatei A. împotriva acestei societăţi, în scopul de a înlătura astfel riscul înscrierii în tabelul creanţelor a unei creanţe care ar avea prioritate faţă de creanţa sa.
Prin urmare, instanţa supremă apreciază că soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie accesorie pentru lipsa interesului este greşită, fiind astfel incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 497 teza I C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurentul D. împotriva încheierii din 11 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2017, va casa încheierea atacată şi va trimite cauza spre o nouă judecată a cererii de intervenţie accesorie aceleiaşi curţi de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul D. împotriva încheierii din 11 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2017.
Casează încheierea atacată şi trimite cauza spre o nouă judecată a cererii de intervenţie accesorie aceleiaşi curţi de apel.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 februarie 2019.
GGC - ED